luni, 11 noiembrie 2013
0

O jertfă înlocuitoare suficientă

 

Studiul 7 – Trimestrul IV

Luni , 11 noiembrie 2013

 

3. Citeşte Evrei 2:9. Ce înseamnă faptul că Isus „a gustat” moartea pentru toţi? Vezi şi Evrei 2:17; 9:26-28; 10:12.

Evrei 2

9. Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.

Evrei 2

17. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

Evrei 9

26. fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.
27. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,
28. tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

Evrei 10

12. El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu

Domnul Isus a murit pentru păcătoşi. El era fără păcat (Evrei 4:15) şi, de aceea, când Şi-a dat viaţa ca jertfă, nu a murit pentru păcatul Său. El a purtat „păcatele multora” (Evrei 9:28) „ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului” (Evrei 2:17) şi „ca să şteargă păcatul” pentru totdeauna (Evrei 9:26).

Evrei 4

15. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

Evrei 9

28. tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

Evrei 2

17. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

Evrei 9

26. fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.

În alte versiuni, Evrei 2:9 spune că Isus a fost făcut „mai prejos decât îngerii” ca să poată suferi moartea. Apostolul încearcă să explice aici motivul pentru care moartea lui Isus a fost cauza înălţării Sale. Pentru noi, nu exista o altă cale: El a trebuit să moară pentru ca omenirea să fie salvată. Conform acestui pasaj, Fiului lui Dumnezeu S-a întrupat ca să moară. El a putut deveni „Căpetenia” sau „Autorul” mântuirii noastre (Evrei 2:10) numai îndurând moartea.

Evrei 2

9. Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.
10. Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor.

De ce „se cuvenea” ca Dumnezeu să Îl lase pe Isus să sufere? Contextul pasajului din Evrei 2:14-18 ne lasă să înţelegem că moartea Domnului a fost necesară pentru eliberarea copiilor lui Dumnezeu din sclavia morţii, pentru eliberarea lor de Diavol şi de frica morţii şi, în acelaşi timp, pentru a-L pregăti pe Isus să devină „un mare-preot milos şi vrednic de încredere”. Altfel spus, crucea trebuia să preceadă coroana împărătească.

Evrei 2

14. Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,
15. şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.
16. Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.
17. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.
18. Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.

„Asupra Domnului Hristos, ca Înlocuitor şi Garant al nostru, a fost aşezată nelegiuirea noastră, a tuturor. El a fost aşezat în rândul celor fărădelege, ca să ne poată răscumpăra de sub condamnarea Legii. Vinovăţia fiecărui urmaş al lui Adam apăsa asupra inimii Sale. Mânia lui Dumnezeu faţă de păcat, manifestarea teribilă a neplăcerii Sale din cauza nelegiuirii umpleau inima Fiului Său de groază.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 753

Hristos, Creatorul universului, a murit ca om, pentru păcatele noastre. Meditează asupra semnificaţiei acestui adevăr. Gândeşte-te ce veste bună este aceasta pentru noi! Gândeşte-te la speranţa pe care ţi-o oferă! Cum ai putea ca tot ce faci să aibă la bază acest adevăr uimitor?

*

******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 96

 
1. Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
2. Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui!
3. Povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!
4. Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii.
5. Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile.
6. Strălucirea şi măreţia sunt înaintea feţei Lui, slava şi podoaba sunt în Locaşul Lui cel Sfânt.
7. Familiile popoarelor, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste!
8. Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Aduceţi daruri de mâncare şi intraţi în curţile Lui!
9. Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!
10. Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte! De aceea lumea este tare şi nu se clatină.” Domnul judecă popoarele cu dreptate.
11. Să se bucure cerurile şi să se înveselească pământul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!
12. Să tresalte câmpia cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să strige de bucurie
13. înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele, după credincioşia Lui.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO