Comentarii pentru instructori
Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să înţeleagă semnificaţia sistemului jertfelor din Vechiul Testament.
La nivelul sentimentelor: Pornind de la jertfele din Vechiul Testament, să devină conştienţi de natura oribilă a păcatului şi de preţul uriaş care a fost plătit pentru mântuirea noastră.
La nivel practic: Să ia decizia de a medita regulat la împlinirea pe care a avut-o sistemul jertfelor în Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Sistemul jertfelor din Vechiul Testament
A. Sistemul jertfelor a fost introdus de Dumnezeu după căderea oamenilor în păcat (Geneza 3:15,21). Ce idei ne transmite prima făgăduinţă a Evangheliei (Geneza 3:15) despre jertfa înlocuitoare a lui Mesia?
B. Avraam a înţeles semnificaţia acestui sistem, mai cu seamă după experienţa sa de pe muntele Moria. Ce aspecte din Geneza 22 ne vorbesc despre dragostea Tatălui, care nu L-a oprit pe Fiul Său să moară pentru noi?
C. Ritualul de Paşte (Exodul 12) conţine cele mai complete prefigurări ale jertfei Domnului Hristos. Ce aspecte fundamentale ale jertfei Sale sunt prefigurate prin acest ritual?
II. Sentimente: Oroarea păcatului şi preţul uriaş al ispăşirii ilustrat de jertfele de animale
A. În ce mod ne poate ajuta exerciţiul vizualizării jertfelor din Vechiul Testament să înţelegem mai bine caracterul odios al păcatului şi costul infinit al morţii ispăşitoare a Domnului Hristos?
III. Practic: Contemplarea lui Hristos prin intermediul „umbrelor”
A. Ia decizia de a pune deoparte un timp săptămâna aceasta ca să contempli lucrarea ispăşitoare a Domnului Hristos, aşa cum este ea prefigurată prin sistemul jertfelor.
Rezumat: Sistemul jertfelor din Vechiul Testament ne oferă un tablou impresionant al semnificaţiilor multiple pe care le are moartea ispăşitoare a Domnului Hristos pe Calvar.
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVEAZĂ!
Pasajul central: Ioan 1:29
Ideea centrală pentru creştere spirituală: Sistemul jertfelor a constituit tabloul anticipat al semnificaţiei profunde a jertfei lui Hristos. De asemenea, el ilustra experienţa creştinilor de a se aduce ei înşişi ca „jertfă vie” (Romani 12:1).
O doamnă şi-a povestit experienţa avută într-un an, de Paşte, când a fost în Ţara Sfântă, pe muntele Garizim. Aici, puţinii samariteni, care mai există astăzi pe pământ, încă mai sacrifică miei. Când îi duceau la tăiere, ea şi-a întors privirea în altă parte, dar şi-a făcut curaj şi, în ultimul moment, a urmărit scena. Cât de oribilă era uciderea lor! Privea la făpturile acelea nevinovate care se zbăteau să scape de cuţit şi, în sinea ei, a fost cuprinsă de indignare faţă de cruzimea preotului care aducea jertfa. A simţit că însăşi ideea de jertfă o revolta. Nu s-a putut găsi o altă metodă pentru a îndrepta atenţia oamenilor spre moartea lui Isus? În seara aceea, pe drumul de întoarcere, la lumina lunii pline, şi-a revărsat în rugăciune amărăciunea faţă de grozăvia jertfirii animalelor, până când, în final, lumina cerească a strălucit în mintea ei întunecată. A început atunci să înţeleagă un lucru: păcatul este atât de oribil, încât a fost necesar ca Mielul nevinovat al lui Dumnezeu să-Şi sacrifice viaţa. Jertfa era singura cale prin care Dumnezeu putea reuşi să-i ajute pe oamenii cu inima împietrită să înţeleagă cât de oribil este păcatul şi ce preţ mare a fost plătit pentru mântuirea lor.
Activitate introductivă: Povesteşte-le membrilor grupei experienţa de mai sus şi întreabă-i ce simţăminte le trezeşte sistemul jertfelor.
De discutat: Unii creştinii susţin că Dumnezeu nu a iniţiat personal sistemul acesta, ci doar a acceptat să folosească o idee păgână pentru a ieşi în întâmpinarea poporului Său. Este opinia aceasta susţinută de Biblie?
2. APROFUNDEAZĂ!
Comentariu biblic
I. Sistemul jertfelor în Eden
(Recapitulează împreună cu grupa Geneza 3:9-21.)
Jertfa înlocuitoare a lui Mesia este anticipată deja în Geneza 3:15, unde este consemnată prima făgăduinţă biblică. Vă propun să ne imaginăm următoarea scenă: Sămânţa, Hristos, Îşi scoate sandalele din picioare (ca să folosim o metaforă) şi alege să calce cu călcâiul gol şarpele veninos. Sămânţa Îşi dă viaţa de bunăvoie pentru a-l zdrobi pe şarpe. Hristos S-a oferit să calce capul şarpelui celui mai veninos din univers (Satana), conştient fiind de faptul că lucrul acesta avea să-L coste viaţa.
Geneza 3:21 arată că Dumnezeu i-a îmbrăcat pe Adam şi pe Eva în haine de piele, fapt din care deducem că în ocazia aceea au fost jertfite nişte animale. De unde ştim că această îmbrăcăminte nu avea doar rolul de a le acoperi goliciunea corporală şi de a le ţine cald în atmosfera rece, de după căderea în păcat? Pentru că textul spune clar că goliciunea lor de după căderea în păcat nu era doar corporală. După ce s-au acoperit cu frunze de smochin, Adam i-a spus lui Dumnezeu că era tot gol (vers.10). Era vorba deci şi despre o goliciune sufletească, despre vinovăţia care nu putea fi acoperită pur şi simplu cu haine. În locul frunzelor de smochin (simbolul faptelor lor), cu care au încercat zadarnic să se acopere, Dumnezeu le-a oferit hainele unui Înlocuitor. În locul sângelui lor, le-a oferit sângele unei victime nevinovate (în Leviticul 4:29, se arată că păcătoşii înjunghiau animalul de jertfă cu mâna lor). Aici se face aluzie la jertfa înlocuitoare adusă de Mesia pentru omenire. Dumnezeu Însuşi a instituit sistemul sacrificial şi i-a învăţat pe Adam şi pe Eva cum să-l îndeplinească.
De discutat: Ellen G. White scrie: „În clipa în care omul a acceptat ispitele lui Satana şi a făcut exact ce îi spusese Dumnezeu să nu facă, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a aşezat între vii şi morţi şi a zis: «Pedeapsa să cadă asupra Mea. Mă voi aşeza Eu în locul omului. El va primi o nouă şansă.»” – Comentariile Ellen G. White, Comentariul Biblie AZŞ, vol. 1, p. 1085
De ce este atât de important pentru mântuire aspectul substitutiv al jertfei lui Hristos?
II. Avraam şi sistemul jertfelor
(Recapitulează împreună cu grupa Geneza 22:1-19.)
Pasajul din Geneza 22 prezintă testul la care a fost supus Avraam când Dumnezeu i-a cerut să îl aducă pe fiul său, Isaac, ca ardere-de-tot pe muntele Moria. Testul acesta este, probabil, cea mai importantă dintre toate prefigurările Evangheliei din Vechiul Testament, dezvăluind modul în care Tatăl şi Fiul aveau să îndure, mai târziu, chinul jertfei ispăşitoare. Isus a făcut următoarea remarcă: „Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat” (Ioan 8:56).
Dar când a văzut Avraam ziua lui Isus? Apostolul Pavel citează din Geneza 22:18 şi declară că Scriptura „a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună” (Galateni 3:8). La fel ca în Geneza 3:15, şi în textul original ebraic din Geneza 22:17,18, cuvântul „sămânţă” (zera’) este întrebuinţat mai întâi în sensul său colectiv, cu referire la descendenţi, în ansamblu, după care sensul lui se îngustează pentru a desemna o singură persoană (forma de singular este marcată de utilizarea pronumelui la singular, fapt pe care traducerile moderne îl pierd din vedere), pe Mesia, în care „toate neamurile pământului vor fi binecuvântate” (Geneza 22:18). Prin urmare, experienţa lui Isaac de pe muntele Moria este asociată în mod explicit cu jertfa adusă de Mesia care avea să vină. Totodată, Pavel subliniază spiritul de sacrificiu al Tatălui, care „n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său” (Romani 8.32), apelând la limbajul folosit de Dumnezeu când i S-a adresat lui Avraam pe muntele Moria (Geneza 22:12,16).
De discutat: Ce elemente din Geneza 22 şi din pasajul înrudit din Geneza 15 (în special vers. 6-18) despre jertfa adusă de Avraam, ne ajută să înţelegem mai bine vestea bună despre îndreptăţirea prin credinţă?
III. Sistemul sacrificial levitic: Paştele
(Recapitulează împreună cu grupa Exodul 12:21-27.)
Dintre multele ritualuri ale sistemului levitic, probabil că niciunul nu ne oferă o ilustrare anticipată a jertfei Domnului Hristos atât de completă ca serviciul încărcat de semnificaţie care avea loc de Paşte. Meditează asupra următoarelor idei:
1. Semnificaţia de bază: Paştele marchează începutul anului (Exodul 12:2).
2. În centrul atenţiei este mielul (simbolul lui Isus) (Exodul 12:3; Ioan 1:29).
3. Sincronizare perfectă (Exodul 12:5; Ioan 13:1; 18:28; 19:14): Isus a murit la ora 3 după-amiază, în data de 14 Nisan, exact la ora la care trebuiau sacrificaţi primii miei de Paşte.
4. O jertfă desăvârşită, completă (Exodul 12:5,46; 1 Petru 1:19; Ioan 19:33,36).
5. O jertfă amplă, atotcuprinzătoare (Exodul 12:4; Ioan 3:16; Romani 3:23,24; 5:6,8,18; 1 Timotei 4:10).
6. Însuşirea jertfei (Exodul 12:7,8; Ioan 6:53; 1 Ioan 1:7,9).
7. O jertfă ispăşitoare, înlocuitoare. Expresia ebraică pentru „Paşte” sintetizează într-un singur cuvânt semnificaţia acestei sărbători. „Paşte” (în ebraică, pesach) înseamnă „a trece, sau a sări peste”. Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă [pasach] voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului” (Exodul 12:13; compară cu vers. 23). Avem aici o prefigurare a jertfei înlocuitoare a Domnului Isus. (Pentru mai multe detalii, vezi „Ponder the Passover”, Shabbat Shalom 53, nr. 1 [2006]: p. 4-9, material ce poate fi accesat pe adresa www.andrews.edu/ ~davidson/.)
De discutat: Jertfa lui Mesia care urma să vină străbate ca un fir roşu întregul Vechi Testament. Menţionează şi alte pasaje biblice care abordează această temă fundamentală a Evangheliei.
3. APLICĂ!
Întrebare pentru meditaţie
După ce păcatul şi păcătoşii nu vor mai fi, va mai fi nevoie de jertfe?
Discutaţi. (Vezi Evrei 13:15.)
Întrebări aplicative
1. În Patriarhi şi profeţi, p. 277, Ellen G. White spune că „este nevoie ca meritele sângelui lui Hristos să fie aplicate sufletului”. Cum putem face acesta?
2. Ce vrea să spună Pavel atunci când ne îndeamnă să aducem trupurile noastre ca „o jertfă vie” (Romani 12:1)?
4. ILUSTREAZĂ!
Bine cunoscutul pasaj din Ellen G. White pe care l-am citat săptămâna trecută, „ar fi bine să avem în fiecare zi o oră de meditaţie în care să contemplăm viaţa lui Hristos” (Hristos, Lumina lumii, p. 83), se încheie astfel: „Atunci când medităm astfel la marea Sa jertfă pentru noi, încrederea noastră în El va fi mai stabilă, dragostea noastră va prinde viaţă şi vom fi mai adânc pătrunşi de Spiritul Său.”
Activitate: Ia decizia ca săptămâna aceasta să îţi iei timp pentru a medita la jertfa Domnului Hristos şi îndeosebi la modul în care ea a fost prefigurată de sistemul ceremonial din Vechiul Testament. Pregăteşte-te să prezinţi în cadrul grupei câteva idei despre efectele pe care le-au avut aceste ore de contemplare asupra nivelului tău de încredere în El, asupra iubirii pe care i-o porţi şi asupra primirii Spiritului Său.
