duminică, 13 octombrie 2013
0

Prima jertfă

 

Studiul 3 – Trimestrul IV

Duminică , 13 octombrie 2013

 

1. Care a fost răspunsul lui Dumnezeu la păcatul lui Adam şi al Evei? Geneza 3:9-21

Geneza 3

9. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”
10. El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”
11. Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
12. Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
13. Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”
14. Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
16. Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
17. Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
18. spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
20. Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.
21. Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.

Adam şi Eva trăiau într-o lume desăvârşită, într-o grădină sfântă ca un templu şi se bucurau de comuniunea directă cu Creatorul lor. Primul lor păcat a produs o ruptură în relaţia lor cu El şi omului îi era cu neputinţă să refacă această relaţie. În ciuda acestui lucru, Dumnezeu plănuise deja o soluţie pentru îndreptarea acestui abuz de încredere şi, înainte de a rosti hotărârea de condamnare, El le-a oferit speranţa unui Mântuitor (Geneza 3:15).

„Adam şi Eva stăteau înaintea Dumnezeului lor ca nişte răufăcători, aşteptând sentinţa impusă de fărădelegea lor. Însă, înainte să audă despre spini şi pălămidă, despre durerea şi chinul care aveau să fie partea lor şi despre ţărâna în care aveau să se întoarcă, ei au auzit nişte cuvinte care trebuie să le fi insuflat speranţă. Chiar dacă trebuiau să sufere, […] ei puteau privi înainte, spre biruinţa finală.” – Ellen G. White, That I May Know Him, p. 16

Imediat după rostirea sentinţei, când le-a făcut haine de piele ca să le acopere goliciunea şi ruşinea, Domnul le-a arătat pe ce bază urma să fie obţinută această biruinţă. Deşi nu se afirmă explicit, putem deduce că, în acea ocazie, a trebuit să moară un animal nevinovat şi că moartea lui a fost percepută ca o jertfă (Geneza 3:21).

Gestul lui Dumnezeu de a le oferi vinovaţilor haine a devenit un act simbolic. Aidoma jertfelor aduse în sanctuarul din pustie, care garantau relaţia specială dintre Dumnezeu şi poporul Său, hainele din Grădina Edenului i-au asigurat pe Adam şi Eva că planurile bune ale Tatălui ceresc faţă de ei nu se schimbaseră.

Aşadar, observăm că, încă de la începutul istoriei omenirii, jertfele au transmis ideea că relaţia dintre oamenii păcătoşi şi Dumnezeu nu putea să fie refăcută decât prin moartea Domnului Isus, moarte prefigurată de aceste jertfe.

Reciteşte Geneza 3:9-21. Ce înseamnă pentru tine faptul că Dumnezeu le-a oferit lui Adam şi Evei făgăduinţa „biruinţei finale” înainte de a rosti sentinţa în dreptul lor? Ce ne spune aceasta despre atitudinea lui Dumnezeu faţă de noi, nişte fiinţe atât de căzute?

*

*************

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii

 
1. (Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe instrumente cu corzi. Un psalm. O cântare.) Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi faţa Lui, (Oprire)
2. ca să se cunoască pe pământ calea Ta, şi printre toate neamurile mântuirea Ta!
3. Te laudă popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.
4. Se bucură neamurile şi se înveselesc; căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire şi povăţuieşti neamurile pe pământ. – (Oprire)
5. Te laudă popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.
6. Pământul îşi dă roadele; Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvântă,
7. Dumnezeu ne binecuvântă, şi toate marginile pământului se tem de El.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO