Comentarii pentru instructori
Studiul 1
28 septembrie – 4 octombrie
Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să înţeleagă realitatea şi funcţiile fundamentale ale sanctuarului ceresc.
La nivelul sentimentelor: Să aprecieze atmosfera caldă şi intimă din casa lui Dumnezeu din cer.
La nivel practic: Să accepte învăţătura biblică despre sanctuarul din cer şi să îşi însuşească mesajul pe care el ni-l transmite: „Dumnezeu este cu noi.”
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe:
A. Biblia susţine în mod repetat realitatea existenţei sanctuarului ceresc. De ce este important faptul că sanctuarul ceresc este un loc real din cer, şi nu doar o metaforă a mântuirii?
B. Sanctuarul ceresc îndeplineşte cinci funcţii principale: este reşedinţa lui Dumnezeu, centrul de comandă al universului, locul de închinare, curtea de judecată cerească şi centrul mântuirii. Care dintre aceste funcţii existau înainte de apariţia păcatului şi care dintre ele vor continua să existe şi după încheierea marii lupte?
II. Sentimente: Sanctuarul – Casa lui Dumnezeu
În Scriptură, se arată că sanctuarul este reşedinţa lui Dumnezeu. Cum te simţi la gândul că sanctuarul este mai mult decât o curte de judecată cerească, este casa lui Dumnezeu?
III. Practic: Sanctuarul ceresc şi caracterul lui Dumnezeu
Ce trăsături noi ale caracterului lui Dumnezeu descoperi atunci când înţelegi că sanctuarul ceresc este locul unde „Dumnezeu este cu noi” (şi nu doar locul unde suntem judecaţi)?
Rezumat: Sanctuarul ceresc ne descoperă că Dumnezeu, în dragostea Sa, a binevoit să locuiască de la început în mijlocul făpturilor pe care le-a creat.
*
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVEAZĂ!
Pasajul central: 1 Împăraţi 8:49
Ideea centrală pentru creştere spirituală: Sanctuarul ceresc este o ilustrare a „principiului Emanuel (Dumnezeu cu noi)” de când a fost creat omul şi până în veşnicie: Dumnezeu coboară din cer, pătrunde în timpul şi spaţiul pământesc ca să locuiască printre oameni, îi invită să aibă o relaţie strânsă cu El (închinare) şi, după căderea lor în păcat, le oferă o cale de refacere a acestei relaţii strânse.
Studiul din trimestrul acesta abordează o temă biblică probabil mai profundă şi mai importantă decât oricare alta: sanctuarul. În 1906, Ellen G. White scria: „Înţelegerea corectă a lucrării din sanctuarul ceresc constituie temelia credinţei noastre.” – Evanghelizare, p. 221
Uriah Smith, un pionier al Bisericii Adventiste, subliniază importanţa mesajului transmis de sanctuar prin următoarele cuvinte mişcătoare: „Sanctuarul! Subiect capital! Marele nucleu în jurul căruia se adună constelaţiile strălucitoare ale adevărului prezent! Cum ne ajută el să înţelegem planul de mântuire! Cum ridică el perdeaua din dreptul Domnului nostru din cer! Cu ce aură de slavă înconjoară el slujirea Sa! Ce armonie divină aşază în Cuvântul lui Dumnezeu! Ce potop de lumină revarsă asupra împlinirii trecute a profeţiei! Cât de bine întăreşte marile adevăruri din aceste ultime zile! Câtă lumină răspândeşte asupra viitorului! Cu câtă speranţă, bucurie şi mângâiere umple inima credinciosului! Ce subiect măreţ! Importanţa lui nu poate fi subliniată îndeajuns! – „Reflections on the Sanctuary”, The Advent Review and Sabbath Herald, 25 martie 1858
Activitate introductivă: Invită-i pe membrii grupei să încerce să-şi imagineze şi să descrie, din perspectivă personală, sanctuarul ceresc. Întreabă-i de ce consideră ei că Dumnezeul omniprezent are nevoie să locuiască într-un sanctuar ceresc.
După întrupare, Domnul Isus este numit „Emanuel”, adică „Dumnezeu cu noi” (Isaia 7:14; Matei 1:23). A funcţionat „principiul Emanuel” şi înainte de întrupare, când Dumnezeu Se afla într-un loc din cer pe care L-a numit „Locaşul Său Sfânt”? Argumentează. Vezi Exodul 25:8, unde este indicat scopul existenţei sanctuarului. Când a fost adus la existenţă sanctuarul ceresc? A existat un sanctuar ceresc şi înainte de apariţia păcatului în univers? Argumentează.
2. APROFUNDEAZĂ!
Biblia conţine zeci de referinţe la sanctuarul ceresc. (Vezi Elias Brasil de Souza, „The Heavenly Sanctuary/Temple Motif in the Hebrew Bible”, Adventist Theological Society Dissertation Series, vol. 7, unde autorul analizează 43 de pasaje din Vechiul Testament; un studiu similar este acum în lucru şi analizează peste 35 de pasaje din Noul Testament cu privire la sanctuarul ceresc.) Aceste pasaje numeroase, provenite din diferite cărţi ale Bibliei, subliniază clar ideea că sanctuarul ceresc este un loc real din cer (vezi, de exemplu, Apocalipsa 4:2; 11:19). Scriptura ne descoperă cinci funcţii ale sanctuarului ceresc. Astfel, el este (1) reşedinţa lui Dumnezeu: (2) centrul de comandă al universului, unde Dumnezeu stă pe tronul Său şi guvernează; (3) locul de închinare din cer; (4) curtea de judecată cerească, unde Dumnezeu judecă cu dreptate; şi (5) locul unde este rezolvată problema păcatului (alături de cruce). Adventiştii de ziua a şaptea pun accent pe a patra şi a cincea funcţie, care au intrat în vigoare după apariţia păcatului. Aceste două funcţii vor constitui tema câtorva dintre studiile următoare. În studiul de faţă, vom aborda primele trei funcţii elementare iniţiale (şi veşnice) care sunt ignorate de multe ori.
Comentariu biblic
I. Casa din cer a lui Dumnezeu
(Reciteşte împreună cu grupa 1 Împăraţi 8:49.)
Vechiul Testament foloseşte adeseori în dreptul sanctuarului numele de „templu” şi arată că Dumnezeu este în templul Său (Psalmii 11:4; Isaia 6:1; Mica 1:2; Habacuc 2:20 etc.). Cuvântul ebraic pentru „templu”, hekal, provine dintr-un cuvânt din sumeriana veche, care înseamnă „casă mare”. Sanctuarul este numit în mod frecvent „Casa Domnului” (vezi, de exemplu, Psalmii 23:6) şi „Locaşul Sfânt” al lui Dumnezeu sau „locul locuinţei Lui” (vezi Deuteronomul 26:15; Psalmii 68:5; Ieremia 25:30; Zaharia 2:13). Prin urmare, sanctuarul ceresc/templul este, în esenţă, reşedinţa lui Dumnezeu, casa Lui.
Templul ceresc există încă de la început (vezi Ieremia 17:12, unde este reflectat limbajul din Geneza 1:1). Cu toate că metafizica existenţei lui Dumnezeu este dificil de cuprins cu mintea noastră, noi ştim că El a binevoit să locuiască în spaţiu şi în timp pentru a fi aproape de făpturile Sale – „Dumnezeu cu noi”. De asemenea, ştim că Domnul Isus ne pregăteşte acum „un loc” în cer ca să trăim veşnic în „casa Tatălui” Său (Ioan 14:1-3).
De discutat: Cum te ajută înţelegerea faptului că sanctuarul ceresc este casa lui Dumnezeu să îţi lărgeşti perspectiva asupra caracterului Său, ca Fiinţă primitoare, caldă şi prietenoasă?
II. Centrul de comandă al universului
(Reciteşte împreună cu grupa Psalmii 47:6-9.)
Multe pasaje din Scriptură Îl descriu pe Dumnezeu ca stând pe scaunul Său de domnie şi arată că sanctuarul ceresc este sala tronului Său (vezi îndeosebi 1 Împăraţi 22:19; Psalmii 93:1,2; 97:2; 103:19,20). Dumnezeu conduce universul din acest „centru de comandă” numit „sanctuarul ceresc”.
De discutat: Cu ce crezi că S-a ocupat şi Se ocupă Dumnezeu, în „administrarea” universului, înainte şi după apariţia păcatului?
III. Locul de închinare din cer
(Recapitulează împreună cu grupa Apocalipsa 4 şi 5.)
Numeroase pasaje biblice descriu sanctuarul ceresc ca pe un loc de închinare. Astfel, Isaia 14:12-21 şi Ezechiel 28:11-19 ne vorbesc despre căderea lui Lucifer şi despre apariţia răului, dar şi despre atmosfera din sanctuarul ceresc de dinaintea apariţiei păcatului, când Lucifer era „un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse” (vers. 14; vezi şi Exodul 37:9). Aici, poziţia lui Lucifer, de heruvim cu aripile întinse, implică existenţa Sfintei Sfintelor din sanctuarul ceresc pe „muntele cel sfânt al lui Dumnezeu” (Ezechiel 28:14). Funcţia acestui sanctuar este amintită în pasajul paralel: el este „muntele adunării” (Isaia 14:13). Fiinţele create inteligente, necăzute în păcat, se adună în sanctuarul ceresc pentru a se închina Creatorului lor. Această funcţie de locaş de închinare (funcţie doxologică) a continuat şi după apariţia păcatului. Lui Isaia i se arată în viziune templul ceresc în plin serviciu divin de laudă: serafimii îşi înalţă alternativ glasul în cântări: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6:3). Apocalipsa 4 şi 5 descriu o scenă similară de închinare în sanctuarul ceresc, după înălţarea Domnului Isus: fiinţele cereşti Îl laudă pe Creatorul lor (Apocalipsa 4) şi pe Răscumpărătorul lor (Apocalipsa 5). Imnurile de laudă vor continua să răsune în sanctuar până la încheierea marii lupte şi dincolo de acest moment, în veşnicie (Apocalipsa 19:1-5; Isaia 66:23; Apocalipsa 21:1-3).
De discutat: Ce părere ai despre următorul aforism: „Înainte de soteriologie [planul de mântuire], vine doxologia [închinarea]?” Ce reiese de aici despre caracterul lui Dumnezeu şi despre motivul Său iniţial şi etern pentru care a adus la existenţă sanctuarul ceresc?
3. APLICĂ!
Întrebări pentru meditaţie
1. Este sanctuarul ceresc un loc real în spaţiu şi timp sau este doar o metaforă? Susţine răspunsul cu texte din Biblie.
2. O mare parte a lumii creştine (preluând ideea dualismului lui Platon) crede că Dumnezeu este în esenţă „atemporal”, adică El nu coboară pentru a locui într-un spaţiu şi un timp anume. Cum ne ajută realitatea istorică a sanctuarului ceresc să ne formăm o concepţie corectă despre natura lui Dumnezeu? De ce este lucrul acesta important?
Întrebare aplicativă
Cum te ajută „principiul Emanuel” referitor la sanctuarul ceresc să înţelegi mai bine doctrina sanctuarului şi să cunoşti mai bine caracterul lui Dumnezeu?
4. ILUSTREAZĂ!
O doamnă din Rusia specialistă în decoraţiuni interioare, care, după căderea comunismului, a devenit profesor de teologie, a scris o lucrare cu titlul „Un decorator de interioare studiază sanctuarul ceresc”. Ea a subliniat că decoratorii de interioare profesionişti pot spune multe lucruri despre caracterul unei persoane din modul în care este aranjată casa în care locuieşte. Pornind de la această idee, ea a susţinut că mobilierul şi obiectele din sanctuarul ceresc, din casa lui Dumnezeu, dezvăluie multe aspecte ale caracterului Său, chiar şi înainte ca acestea să aibă un rol în rezolvarea problemei păcatului.
Activitate: Gândeşte-te la diferitele obiecte din sanctuarul ceresc, aşa cum sunt descrise în Apocalipsa şi aşa cum sunt ele reflectate parţial de corespondentele lor din sanctuarul pământesc; încearcă să le vizualizezi şi să înţelegi ce mesaj au transmis ele despre Dumnezeu înainte să devină simboluri ale mântuirii. (De exemplu, masa punerii înainte ne poate sugera ideea de „sală de oaspeţi”, unde are loc părtăşia dintre Dumnezeu şi „oaspeţii” Săi cereşti – fiinţele inteligente cereşti care se adună să I se închine.) Ce îţi sugerează sfeşnicul, tămâia, chivotul? Ce perspective ne deschid aceste obiecte asupra caracterului lui Dumnezeu?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
