Apelul regelui Iosafat la reformă
Studiul 9 – Trimestrul III
Duminică , 25 august 2013
Ocaziile în care Dumnezeu l-a chemat pe Israel la redeşteptare au fost numeroase şi au fost însoţite, de regulă, de reformă. Ceea ce trebuie remarcat este faptul că Dumnezeu nu Şi-a abandonat poporul, chiar dacă acesta a ales să-I întoarcă spatele, şi i-a trimis mereu mesageri care să-l aducă înapoi.
Exemplele de redeşteptare şi reformă consemnate în Vechiul Testament prezintă unele particularităţi comune. Observăm, în primul rând, că redeşteptarea şi reforma aveau loc atunci când poporul îşi reînnoia hotărârea de a asculta de voinţa lui Dumnezeu. Atâta timp cât „fiecare îşi vedea de drumul lui” (Isaia 53:6) şi „fiecare făcea ce-i plăcea” (Judecătorii 21:25), Domnul Îşi retrăgea binecuvântarea şi poporul se confrunta cu dezastre şi cu înfrângeri.
Într-o ocazie, israeliţii au stat faţă în faţă cu una dintre cele mai mari ameninţări: armatele amoniţilor şi moabiţilor. Însă regele Iosafat s-a dovedit un conducător spiritual remarcabil. Pe tot parcursul crizei, el a depus eforturi pentru a păstra privirea poporului aţintită asupra puterii lui Dumnezeu (2 Cronici 20:12). El a înţeles un aspect esenţial al redeşteptării şi al reformei. Ce sfat le-a dat israeliţilor? Ce model spiritual al redeşteptării şi al reformei putem descoperi în această experienţă?
2 Cronici 20
12. O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!”
1. Redă în câteva cuvinte atitudinea lui Iosafat şi instrucţiunile date poporului. 2 Cronici 20:1-20
2 Cronici 20
1. După aceea, fiii lui Moab şi fiii lui Amon şi cu ei nişte maoniţi au pornit cu război împotriva lui Iosafat. 2. Au venit şi au dat de ştire lui Iosafat, zicând: „O mare mulţime înaintează împotriva ta de dincolo de mare, din Siria, şi sunt la Haţaţon-Tamar, adică En-Ghedi.” 3. În spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul şi a vestit un post pentru tot Iuda. 4. Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul şi au venit din toate cetăţile lui Iuda să caute pe Domnul. 5. Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi. 6. Şi a zis: „Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi? 7. Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău, Israel, şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam care Te iubea? 8. Ei au locuit-o şi Ţi-au zidit în ea un Locaş Sfânt pentru Numele Tău, zicând: 9. „Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfăţişa înaintea Casei acesteia şi înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre, şi Tu ne vei asculta şi ne vei mântui!” 10. Acum iată, fiii lui Amon şi ai lui Moab şi cei din muntele Seir, la care n-ai îngăduit lui Israel să intre când venea din ţara Egiptului – căci s-a abătut de la ei şi nu i-a nimicit – 11. iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire! 12. O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” 13. Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele şi fiii lor. 14. Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levitul, dintre fiii lui Asaf. 15. Şi Iahaziel a zis: „Ascultaţi, tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim, şi tu, împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţumi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu. 16. Mâine coborâţi-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ, şi-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiului Ieruel. 17. Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta: aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!” 18. Iosafat s-a plecat cu faţa la pământ, şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui. 19. Leviţii dintre fiii chehatiţilor şi dintre fiii coreiţilor s-au sculat şi au lăudat cu glas tare şi puternic pe Domnul Dumnezeul lui Israel. 20. A doua zi, au pornit dis-de-dimineaţă spre pustiul Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în prorocii Lui, şi veţi izbuti.”„În această criză, Dumnezeu a fost tăria lui Iuda şi tot El va fi tăria poporului Său de astăzi. Noi nu trebuie să ne încredem în domnitori şi nici nu trebuie să-l punem pe om în locul lui Dumnezeu. Să nu uităm că noi, oamenii, suntem păcătoşi şi supuşi greşelii, dar Acela care are toată puterea este turnul nostru de scăpare. În orice situaţie grea, trebuie să considerăm că lupta este a Lui. Resursele Sale sunt nelimitate şi aparentele imposibilităţi vor face ca biruinţa să fie cu atât mai mare.” – Ellen G. White, Conflict and Courage, p. 217
Experienţa lui Iosafat ne dezvăluie esenţa redeşteptării şi a reformei. Acest rege i-a îndemnat pe israeliţi să se unească în post şi rugăciune, în încredere şi ascultare de Domnul.
Cum îţi poţi forma obiceiul ca, în momentele tale de stres şi de frământare să aplici principiile spirituale descoperite aici? Care este singura metodă de exercitare reală a credinţei?
*******
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III
Psalmii 18
1. (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. El a zis: ) „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! 2. Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea! 3. Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei. 4. Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii; 5. mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii. 6. Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui. 7. Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El Se mâniase. 8. Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea. 9. A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui. 10. Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului. 11. Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri. 12. Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui ieşeau nori care aruncau grindină şi cărbuni de foc. 13. Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină şi cărbuni de foc. 14. A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă. 15. Atunci s-a văzut albia apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale. 16. El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; 17. m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine. 18. Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. 19. El m-a scos la loc larg şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte. 20. Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele: 21. căci am păzit căile Domnului şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu. 22. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea şi nu m-am depărtat de la legile Lui. 23. Am fost fără vină faţă de El şi m-am păzit de fărădelegea mea. 24. De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui. 25. Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit; 26. cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui. 27. Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte şi smereşti privirile trufaşe. 28. Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu. 29. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. 30. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. 31. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru? 32. Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. 33. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă aşază pe înălţimile mele. 34. El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă. 35. Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, şi îndurarea Ta mă face mare. 36. Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele. 37. Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung şi nu mă întorc până nu-i nimicesc. 38. Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad sub picioarele mele. 39. Tu mă încingi cu putere pentru luptă şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele. 40. Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc. 41. Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde! 42. Îi pisez ca praful pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe. 43. Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus. 44. El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă linguşesc. 45. Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine şi ies tremurând din cetăţuile lor. 46. Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele, 47. Dumnezeu, Răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele 48. şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor. 49. De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău. 50. El dă mari izbăviri împăratului Său şi dă îndurare unsului Său: lui David şi seminţei lui pe vecie. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
