miercuri, 31 iulie 2013
0

Sensibil la chemarea Duhului Sfânt

Studiul 5 – Trimestrul III

Miercuri , 31 iulie 2013

 

De-a lungul anilor de slujire, Pavel a fost călăuzit, convins, instruit şi împuternicit de Duhul Sfânt. Odată, el i-a vorbit împăratului Agripa despre viziunea cerească pe care a avut-o pe drumul spre Damasc, iar la final i-a mărturisit că a fost trimis de Domnul atât la evrei, cât şi la neamuri cu următoarea însărcinare: „Să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea lui Satana la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi” (Faptele 26:18).

6. Ce remarcăm în atitudinea apostolului Pavel faţă de viziunea primită pe drumul spre Damasc, din punct de vedere al modului în care a acceptatîndemnul Duhului Sfânt? Compară atitudinea sa cu atitudinea împăratului Agripa. Faptele 26:19-32

Fapte 26

19. De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.
20. Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.
21. Iată de ce au pus iudeii mâna pe mine în Templu şi au căutat să mă omoare.
22. Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus Prorocii şi Moise că are să se întâmple;
23. şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească şi că, după ce va fi Cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.”
24. Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.”
25. „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.
26. Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!
27. Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.”
28. Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”
29. „Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”
30. Împăratul, dregătorul, Berenice şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei s-au sculat.
31. Şi când au plecat, ziceau unii către alţii: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.”
32. Şi Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de cezar.”

Spre deosebire de Pavel, împăratul Agripa nu s-a supus lucrării Duhului Sfânt. Importanţa exagerată pe care şi-o acorda şi dorinţele lui egoiste au intrat în conflict cu îndemnul Duhului la o viaţă nouă în Hristos.

Domnul Isus a făcut o declaraţie în acest sens: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina ca să nu vă cuprindă întunericul! Cine umblă în întuneric nu ştie unde merge. Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină ca să fiţi fii ai luminii” (Ioan 12:35,36).

Dacă ascultăm îndeaproape de îndrumările Duhului Sfânt şi dacă umblăm în lumina adevărului divin, Dumnezeu ne va descoperi mereu mai multă lumină şi mai mult adevăr. În acelaşi timp, pe măsură ce respingem îndemnurile Duhului Sfânt şi ne împotrivim Lui, inimile noastre se împietresc.

„Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” (Faptele 26:28) Acestea sunt cuvintele cele mai impresionante şi mai triste din întreaga Biblie. Suntem şi noi expuşi riscului de a nutri o atitudine similară? Spre exemplu, sunt compromisurile pe care le facem în viaţa creştină o altă manifestare a ideii exprimate de Agripa?

***

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Iov 35

1. Elihu a luat din nou cuvântul şi a zis:
2. „Îţi închipui că ai dreptate şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,
3. când zici: „La ce-mi foloseşte, ce câştig am că nu păcătuiesc?”
4. Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie şi prietenilor tăi totodată.
5. Uită-te spre ceruri şi priveşte! Vezi norii cât de sus sunt faţă de tine?
6. Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui?
7. Dacă eşti drept, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta?
8. Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului.
9. Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plâng de silnicia multora;
10. dar niciunul nu zice: „Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cântări de veselie noaptea,
11. care ne învaţă mai mult decât pe dobitoacele pământului şi ne dă mai multă pricepere decât păsărilor cerului?”
12. Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mândriei celor răi.
13. Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.
14. Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!
15. Dar pentru că mânia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.
16. Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba şi spune o mulţime de vorbe fără rost.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO