joi, 1 august 2013
0

Ascultarea insuflată de Duhul Sfânt

 

Studiul 5 – Trimetrul III

Joi , 1 august 2013

 

Duhul Sfânt a avut un rol însemnat în toate aspectele vieţii Domnului Isus. Naşterea Sa a fost posibilă datorită Duhului Sfânt. De asemenea, El a fost „uns cu Duhul Sfânt şi cu putere” la botez, la începutul lucrării Sale (Matei 1:20; 3:16,17; Faptele 10:34-38). După aceea, pe parcursul vieţii Sale, El a împlinit mereu voia Tatălui (Ioan 8:29; Evrei 10:7).

Matei 1

20. Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.

Matei 3

16. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.
17. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”

Fapte 10

34. Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
35. ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.
36. El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
37. Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan;
38. cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

Ioan 8

29. Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”

Evrei 10

7. Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”

7.Citeşte Filipeni 2:5-8. Ce aspecte ale vieţii pline de Duh Sfânt sunt amintite în această descriere a Domnului Isus?

Filipeni 2

5. Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus:
6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
7. ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
8. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

Acela care avea chipul lui Dumnezeu „S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi” de privilegiile şi de prerogativele pe care le avea ca egal al lui Dumnezeu şi a devenit „rob”. El a fost rob în sensul că S-a supus complet voinţei Tatălui: „S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Filipeni 2:8). Prin viaţa Sa, Domnul Isus ne-a arătat ce înseamnă o viaţa plină de Duh Sfânt: o viaţă de ascultare de bunăvoie şi de supunere smerită faţă de voinţa Tatălui, o viaţă de rugăciune, devotată slujirii şi misiunii, o viaţă caracterizată de dorinţa înflăcărată de a-i vedea pe alţii mântuiţi în Împărăţia lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel afirmă că ucenicii Domnului au primit „harul şi apostolia” ca să aducă „pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei, pe toate neamurile” (Romani 1:5). Pe de altă parte însă, neamurile „se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire” (Romani 2:8).

8.În Romani 6:15-23, Pavel foloseşte două expresii contrastante: „robi ai păcatului” şi „robi ai neprihănirii”. De asemenea, în Romani 8:12-17, el vorbeşte despre „un duh de robie” şi „un duh de înfiere”. Ce înseamnă aceste expresii în lumina experienţei tale cu Domnul, cu credinţa, cu lupta împotriva păcatului şi cu eforturile de a fi plăcut înaintea Sa?

Romani 6

15. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.
16. Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
17. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o.
18. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. –
19. Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
20. Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
21. Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.
22. Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.
23. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Romani 8

12. Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
13. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
14. Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!”
16. Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
17. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

***

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Iov 36

1. Elihu a urmat şi a zis:
2. „Aşteaptă puţin şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
3. Îmi voi lua temeiurile de dreptate şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4. Fii încredinţat, cuvântările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.
5. Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.
6. El nu lasă pe cel rău să trăiască şi face dreptate celui nenorocit.
7. Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşază pentru totdeauna ca să domnească.
8. Se întâmplă să cadă în lanţuri şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?
9. Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor.
10. Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.
11. Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire şi anii în bucurie.
12. Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.
13. Nelegiuiţii se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie;
14. îşi pierd viaţa în tinereţe, mor ca cei desfrânaţi.
15. Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.
16. Şi pe tine te va scoate din strâmtorare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
17. Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.
18. Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
19. Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?
20. Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.
21. Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.
22. Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?
23. Cine Îi cere socoteală de căile Lui şi cine îndrăzneşte să-I spună: „Faci rău”?
24. Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!
25. Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.
26. Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.
27. Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,
28. pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.
29. Şi cine poate pricepe ruperea norului şi bubuitul cortului Său?
30. Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui şi acoperă adâncimile mării.
31. Prin aceste mijloace, El judecă popoarele şi dă belşug de hrană.
32. Ia fulgerul în mână şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.
33. Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi până şi turmele Îi simt apropierea.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO