Duhul Sfânt intervine în mod surprinzător

Studiul 5 – Trimestrul III

Marti , 30 iulie 2013

 

Saul credea că împlineşte voia lui Dumnezeu când îi urmărea cu îndârjire pe adepţii lui Isus care, din punctul lui de vedere, nu erau decât nişte fanatici. Neştiind cât de mult se înşela, el a făcut o călătorie până la Damasc cu scopul de a-i prinde şi a-i aduce cu forţa înapoi, la Ierusalim. Totuşi, pe drum l-a aşteptat o surpriză: s-a întâlnit cu Isus Însuşi! Această întâlnire a avut un impact semnificativ atât asupra vieţii lui, cât şi asupra întregii lumi.

4. Citeşte experienţa convertirii lui Pavel din Faptele 9:1-9. De ce l-a trimis Domnul la Anania imediat după această experienţă? Ce lecţie importantă desprindem de aici?

Fapte 9

1. Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot

2. şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.

3. Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.

4. El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

5. „Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”

6. Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”

7. Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

8. Saul s-a sculat de la pământ; şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc.

9. Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.

„Mulţi nutresc ideea că Îi datorează numai lui Hristos lumina şi experienţele pe care le au, independent de urmaşii Săi recunoscuţi de pe pământ. Isus este Prietenul păcătoşilor şi inima Lui este mişcată de durerile lor. El are toată puterea atât în cer, cât şi pe pământ; însă El îi îndrumă pe păcătoşi la biserică, pe care El a făcut-o un canal de lumină pentru lume.

În mijlocul oarbei lui rătăciri şi prejudecăţi, când a primit o descoperire a lui Hristos pe care Îl prigonea, Saul a fost adus în legătură directă cu biserica Domnului care, este lumina lumii.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 122

5. Ce poruncă surprinzătoare i-a dat Domnul lui Anania? Ce atitudine a trebuit să adopte Anania pentru a împlini această poruncă? Faptele 9:10-16

Fapte 9

10. În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el.

11. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;

12. şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.”

13. „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;

14. ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.”

15. Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel;

16. şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”

Încearcă să te pui în locul lui Pavel, după întâlnirea cu Domnul Isus pe drumul spre Damasc. Cât de uluit trebuie să fi fost! De asemenea, încearcă să te pui în locul lui Anania. Cât de uluit trebuie să fi fost şi el! Ce învăţăm de aici despre faptul că este posibil ca Domnul să ne cheme să facem anumite lucruri pe care, în momentul respectiv, nu le înţelegem? De ce trebuie să ascultăm de porunca Sa, în ciuda acestui fapt?

***

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Iov 34

1. Elihu a luat din nou cuvântul şi a zis:

2. „Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!

3. Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.

4. Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.

5. Iov a zis: „Sunt nevinovat şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;

6. am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sunt fără păcat.”

7. Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,

8. care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mână în mână cu cei nelegiuiţi?

9. Căci el a zis: „Nu-i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.”

10. Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!

11. El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.

12. Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.

13. Cine L-a însărcinat să cârmuiască pământul? Cine I-a dat lumea în grija Lui?

14. Dacă nu S-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,

15. tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărână.

16. Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!

17. Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osândi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,

18. care strigă către împăraţi: „Netrebnicilor!” Şi către domnitori: „Nelegiuiţilor!”

19. Care nu caută la faţa celor mari şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Lui?

20. Într-o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mâinii vreunui om.

21. Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.

22. Nu este nici întuneric, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

23. Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.

24. El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare şi pune pe alţii în locul lor.

25. Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiţi.

26. Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.

27. Abătându-se de la El şi părăsind toate căile Lui,

28. ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.

29. Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă? La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

30. pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpânească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.

31. Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: „Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;

32. arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face”?

33. Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu. Spune dar ce ştii!

34. Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m-ascultă va gândi ca mine:

35. „Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvântările lui sunt lipsite de judecată.

36. Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!

37. Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.”

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO