luni, 3 iunie 2013
0

Cea mai mare făgăduinţă a lui Dumnezeu

Studiul 10 – Trimestrul II

Luni , 3 iunie 2013

 

2. Cum a răspuns poporul la solia lui Hagai? De ce era importantă unitatea pentru a duce la bun sfârşit lucrările? Hagai 1:12-14

Hagai 1

12. Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi toată rămăşiţa poporului au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi cuvintele prorocului Hagai, fiindcă Domnul Dumnezeul lor îl trimisese. Şi poporul s-a temut de Domnul.
13. Hagai, trimisul Domnului, a zis poporului, după porunca Domnului: „Eu sunt cu voi, zice Domnul.”
14. Domnul a trezit duhul lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului. Aşa că ei au venit şi s-au pus pe lucru în Casa Domnului oştirilor, Dumnezeul lor,

De data acesta, conducătorii şi poporul primesc imediat cuvântul din partea Domnului. Ei fac pregătiri, strâng materialele necesare şi reiau lucrul la templu după numai trei săptămâni. Pe parcursul săptămânii următoare, ridică altarul şi restabilesc serviciile de închinare (Ezra 3:1-6). În mai puţin de cinci ani, templul este refăcut.

Ezra 3

1. Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci poporul s-a strâns ca un singur om la Ierusalim.
2. Iosua, fiul lui Ioţadac, cu fraţii săi, preoţii, şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, cu fraţii săi s-au sculat şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
3. Au aşezat din nou altarul pe temeliile lui, măcar că au avut să se teamă de popoarele ţării, şi au adus arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineaţă şi de seară.
4. Au prăznuit sărbătoarea Corturilor, cum este scris, şi au adus zi de zi arderi de tot, după numărul poruncit pentru fiecare zi.
5. După aceea au adus arderea de tot necurmată, arderile de tot pentru fiecare lună nouă şi pentru toate sărbătorile închinate Domnului, afară de cele pe care le aducea fiecare ca daruri de bunăvoie Domnului.
6. Din cea dintâi zi a lunii a şaptea au început să aducă Domnului arderi de tot. Însă temeliile Templului Domnului nu erau încă puse.

Împărăţia lui Dumnezeu nu înseamnă doar lucruri materiale, dar cartea lui Hagai ne arată că Dumnezeu Se foloseşte de lucrurile materiale (de exemplu, de clădiri) în scopuri spirituale.

Dacă succesul unui profet ar fi dat de promptitudinea cu care este primită solia sa, atunci Hagai este unul dintre profeţii cu cel mai mare succes. Cuvântările sale îi pun pe oameni în mişcare. În numai o lună, lucrările la templu sunt reluate, iar poporul primeşte asigurarea că Domnul Însuşi va ajuta.

Hagai 1:12-14 descrie reacţia conducătorilor şi a poporului la solia profetului. Cu toţii au ascultat glasul Domnului, recunoscând că El vorbea prin Hagai. Ei „s-au temut de Domnul” (vers. 12) şi au dovedit acest lucru prin faptul că I-au adus închinare şi I-au acordat atenţia cuvenită. În aceste noi condiţii, Hagai le-a transmis un alt cuvânt din partea Domnului: „Eu sunt cu voi” (vers. 13). În clipa în care poporul a luat hotărârea de a asculta de Domnul, în locul cuvintelor de mustrare au venit cuvinte de încurajare. Prezenţa Sa în mijlocul lor îi asigura că aveau să primească toate celelalte binecuvântări. Afirmaţia: „Eu sunt cu tine” ne trimite cu gândul la făgăduinţele legământului pe care Dumnezeu le făcuse pe vremea patriarhilor şi pe vremea lui Moise (Geneza 26:3; Exodul 3:12; Numeri 14:9).

Geneza 26

3. Locuieşte ca străin în ţara aceasta; Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale şi voi ţine jurământul pe care l-am făcut tatălui tău, Avraam.”

Exodul 3

12. Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”

Numeri 14

9. Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”

Cea mai mare împlinire a făgăduinţei „Eu voi fi cu voi” este întruparea Domnului Isus (vezi Isaia 7:14; Matei 1:23; 28:20). Meditează la ideea că Isus, Creatorul şi Susţinătorul acestui univers, a trăit în mijlocul nostru. Ce ne spune acest fapt despre valoarea noastră, deşi suntem nişte fiinţe atât de mici într-un univers atât de mare? Pregăteşte-te să prezinţi răspunsul în cadrul Şcolii de Sabat.

Isaia 7

14. De aceea, Domnul însuşi vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel.

Matei 1

23. „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.”

Matei 28

20. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.

================================================================

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Ezra 10

1. Pe când stătea Ezra plângând şi cu faţa la pământ înaintea Casei lui Dumnezeu şi făcea această rugăciune şi mărturisire, se strânsese la el o mulţime foarte mare de oameni din Israel, bărbaţi, femei şi copii, şi poporul vărsa multe lacrimi.
2. Atunci Şecania, fiul lui Iehiel, dintre fiii lui Elam, a luat cuvântul şi a zis lui Ezra: „Am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru ducându-ne la femei străine care fac parte din popoarele ţării. Dar Israel n-a rămas fără nădejde în această privinţă.
3. Să facem acum un legământ cu Dumnezeul nostru pentru izgonirea tuturor acestor femei şi a copiilor lor, după părerea domnului meu şi a celor ce se tem de poruncile Dumnezeului nostru. Şi facă-se după Lege.
4. Scoală-te, căci treaba aceasta te priveşte. Noi vom fi cu tine. Îmbărbătează-te şi lucrează.”
5. Ezra s-a sculat şi a pus pe căpeteniile preoţilor, leviţilor şi întregului Israel să jure că vor face ce se spusese. Şi ei au jurat.
6. Apoi, Ezra a plecat dinaintea Casei lui Dumnezeu şi s-a dus în odaia lui Iohanan, fiul lui Eliaşib. Când a intrat, n-a mâncat pâine şi n-a băut apă, pentru că era mâhnit din pricina păcatului fiilor robiei.
7. S-a dat de veste în Iuda şi la Ierusalim că toţi fiii robiei trebuie să se adune la Ierusalim
8. şi că, după părerea căpeteniilor şi bătrânilor, oricui nu va veni în trei zile, i se vor lua averile, şi el însuşi va fi izgonit din adunarea fiilor robiei.
9. Toţi bărbaţii lui Iuda şi Beniamin s-au strâns la Ierusalim în trei zile. Era a douăzecea zi a lunii a noua. Tot poporul stătea pe locul deschis dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurând din pricina împrejurării aceleia şi de ploaie.
10. Preotul Ezra s-a sculat şi le-a zis: „Aţi păcătuit luând femei străine şi aţi făcut pe Israel şi mai vinovat.
11. Mărturisiţi-vă acum greşeala înaintea Domnului Dumnezeului părinţilor voştri şi faceţi voia Lui! Despărţiţi-vă de popoarele ţării şi de femeile străine.”
12. Toată adunarea a răspuns cu glas tare: „Trebuie să facem cum ai zis!
13. Dar poporul este în mare număr, vremea este ploioasă, şi nu poate să rămână afară. De altfel, aceasta nu este treabă de o zi sau două, căci sunt mulţi printre noi care au păcătuit în privinţa aceasta.
14. Să rămână, dar, toate căpeteniile noastre în locul întregii adunări. Şi toţi cei din cetăţile noastre care s-au însurat cu femei străine să vină la timpuri hotărâte, cu bătrânii şi judecătorii din fiecare cetate, până se va abate de la noi mânia aprinsă a Dumnezeului nostru din pricina întâmplării acesteia.”
15. Ionatan, fiul lui Asael, şi Iahzia, fiul lui Ticva, ajutaţi de Meşulam şi de levitul Şabtai, au fost singurii împotriva acestei păreri
16. pe care au primit-o fiii robiei. Au ales pe preotul Ezra, şi capi de familii după casele lor părinteşti, toţi numiţi pe nume, şi au stat în ziua întâi a lunii a zecea să cerceteze lucrul acesta.
17. În ziua întâi a lunii întâi au isprăvit cu toţi bărbaţii care se însuraseră cu femei străine.
18. Între fiii preoţilor s-au găsit unii care se însuraseră cu femei străine: dintre fiii lui Iosua, fiul lui Ioţadac, şi dintre fraţii săi: Maaseia, Eliezer, Iarib şi Ghedalia, care s-au îndatorat
19. dând mâna să-şi izgonească nevestele şi să aducă un berbec ca jertfă pentru vină;
20. din fiii lui Imer: Hanani şi Zebadia;
21. din fiii lui Harim: Maaseia, Ilie, Şemaia, Iehiel şi Ozia;
22. din fiii lui Paşhur: Elioenai, Maaseia, Ismael, Netaneel, Iozabad şi Eleasa.
23. Dintre leviţi: Iozabad, Şimei, Chelaia sau Chelita, Petahia, Iuda şi Eliezer.
24. Dintre cântăreţi: Eliaşib. Dintre uşieri: Şalum, Telem şi Uri.
25. Dintre cei din Israel: din fiii lui Pareoş: Ramia, Izia, Malchia, Miamin, Eleazar, Malchia şi Benaia;
26. din fiii lui Elam: Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot şi Ilie;
27. dintre fiii lui Zatu: Elioenai, Eliaşib, Matania, Ieremot, Zabad şi Aziza;
28. dintre fiii lui Bebai: Iohanan, Hanania, Zabai şi Atlai;
29. dintre fiii lui Bani: Meşulam, Maluc, Adaia, Iaşub, Şeal şi Ramot;
30. dintre fiii lui Pahat-Moab: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Beţaleel, Binui şi Manase;
31. dintre fiii lui Harim: Eliezer, Işia, Malchia, Şemaia, Simeon,
32. Beniamin, Maluc şi Şemaria;
33. dintre fiii lui Haşum: Matnai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase şi Şimei;
34. dintre fiii lui Bani: Maadai, Amram, Uel,
35. Benaia, Bedia, Cheluhu,
36. Vania, Meremot, Eliaşib,
37. Matania, Matnai, Iaasai,
38. Bani, Binui, Şimei,
39. Şelemia, Natan, Adaia,
40. Macnadbai, Şaşai, Şarai,
41. Azareel, Şelemia, Şemaria,
42. Şalum, Amaria şi Iosif;
43. dintre fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioel şi Benaia.
44. Toţi aceştia luaseră femei străine, şi mulţi avuseseră copii cu ele.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO