Semănaţi mult şi strângeţi puţin
Studiul 10 – Trimestrul II
Duminică , 2 iunie 2013
1. Ce problemă este descrisă în Hagai 1:1-11? Care erau cauzele? Cum putem aplica acest principiu la situaţia noastră? Ne facem şi noi vinovaţi de neglijenţă?
Hagai 1
1. În anul al doilea al împăratului Darius, în ziua întâi a lunii a şasea, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai către Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi către Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, astfel: 2. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Poporul acesta zice: „N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!” 3. De aceea, cuvântul Domnului le-a vorbit prin prorocul Hagai astfel: 4. „Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiţi în case căptuşite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?” 5. Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! 6. Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!” 7. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! 8. Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta şi voi fi proslăvit, zice Domnul. 9. Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? – zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui. 10. De aceea, cerurile nu v-au dat roua, şi pământul nu şi-a dat roadele. 11. Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite şi peste tot lucrul mâinilor voastre.”„Timp de peste un an, templul a fost neglijat şi aproape uitat. Oamenii stăteau la casele lor şi se luptau să-şi asigure prosperitatea vremelnică, dar situaţia lor era de plâns. Cu toate că au lucrat cu toată puterea, n-au prosperat. Chiar şi elementele naturii păreau să comploteze împotriva lor. Deoarece lăsaseră templul în paragină, Domnul le-a trimis o secetă distrugătoare peste ogoare. Dumnezeu le dăruise din belşug roade pe câmp şi în grădini, grâu, must şi untdelemn, ca dovadă a bunăvoinţei Sale, dar, din cauză că ei folosiseră în mod egoist aceste daruri bogate, binecuvântările le-au fost retrase.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 573
Hagai le-a arătat iudeilor situaţia în care se găseau. Munca în zadar era unul dintre blestemele care veniseră ca urmare a încălcării legământului cu Dumnezeu (Leviticul 26:16,20). Atâta timp cât nu acordau atenţie acestei priorităţi, ei nu se puteau bucura de prosperitate.
Leviticul 26
16. iată ce vă voi face atunci: voi trimite peste voi groaza, lingoarea şi frigurile, care vor face să vi se stingă ochii şi să piară viaţa din voi. Sămânţa o veţi semăna în zadar, căci o vor mânca vrăjmaşii voştri. 20. Vi se va istovi puterea fără folos: pământul vostru nu-şi va da roadele, şi pomii de pe pământ nu-şi vor da roadele.Hagai avea un mare zel pentru Templul Domnului şi visul lui era ca poporul să termine cât mai repede reconstruirea. Însă visul lui venea în conflict direct cu starea de mulţumire a celor cărora le păsa mai mult de confortul personal decât de templu. Marea preocupare a lui Hagai era Templul Domnului, dar oamenii erau mai preocupaţi de casele lor.
Prin lucrarea lui Hagai, Domnul dorea să îi facă pe copiii Săi sensibili la preocupările Sale. Dumnezeu nu putea fi onorat aşa cum se cuvenea, atâta vreme cât casa Lui era în paragină. Templul din Ierusalim era simbolul prezenţei divine în mijlocul omenirii căzute. Era semnul vizibil care îi arăta lumii întregi că numai Domnul este Dumnezeul cerului şi al pământului. Cum mai puteau copiii lui Israel să dea mărturie despre El, atâta timp cât casa care Îl reprezenta pe El (vezi Ioan 2:19; Matei 26:61) şi întregul Plan de Mântuire era lăsată în paragină? Atitudinea lor faţă de templu era, de fapt, semnul unei probleme spirituale mai profunde: ei nu mai erau conştienţi de misiunea care le revenea în calitate de popor al Domnului.
Ioan 2
19. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.”Matei 26
61. şi au spus: „Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.”Există aici o avertizare şi pentru noi?
================================================================
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ezra 9
1. După ce s-a sfârşit lucrul acesta, căpeteniile s-au apropiat de mine şi au zis: „Poporul lui Israel, preoţii şi leviţii nu s-au despărţit de popoarele acestor ţări şi au făcut urâciunile lor, ale canaaniţilor, hetiţilor, fereziţilor, iebusiţilor, amoniţilor, moabiţilor, egiptenilor şi amoriţilor. 2. Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul sfânt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintâi care au săvârşit păcatul acesta.” 3. Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă şi am stat jos mâhnit. 4. Atunci s-au strâns la mine toţi cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu am stat jos, mâhnit, până la jertfa de seară. 5. Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi, am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu şi am zis: 6. „Dumnezeule, sunt uluit şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri. 7. Din zilele părinţilor noştri am fost foarte vinovaţi până în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mâinile împăraţilor străini, pradă sabiei, robiei, jafului şi ruşinii care ne acoperă astăzi faţa. 8. Şi totuşi Domnul Dumnezeul nostru S-a îndurat de noi, lăsându-ne câţiva oameni scăpaţi şi dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre. 9. Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor perşilor, şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru şi să-i dregem dărâmăturile, făcându-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim. 10. Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale, 11. pe care ni le porunciseşi prin robii Tăi prorocii, zicând: „Ţara în care intraţi s-o stăpâniţi este o ţară întinată de necurăţiile popoarelor din aceste ţinuturi, de urâciunile cu care au umplut-o de la un capăt la altul cu necurăţiile lor. 12. Să nu daţi deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luaţi pe fetele lor de neveste pentru fiii voştri, şi să nu vă pese niciodată nici de propăşirea lor, nici de bunăstarea lor. În chipul acesta veţi ajunge tari, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării şi o veţi lăsa pe veci moştenire fiilor voştri.” 13. După tot ce mi s-a întâmplat din pricina faptelor rele şi marilor greşeli pe care le-am făcut, măcar că Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca acum, când ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi, 14. să începem iarăşi să încălcăm poruncile Tale şi să ne încuscrim cu aceste popoare urâcioase? N-ar izbucni atunci iarăşi mânia Ta împotriva noastră, până acolo încât ne-ar nimici, fără să lase nici rămăşiţă, nici robi izbăviţi? 15. Doamne Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept; căci astăzi noi suntem o rămăşiţă de robi izbăviţi. Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi, şi din această pricină nu putem sta înaintea Ta.” Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
