luni, 27 mai 2013
0

Cei smeriţi din ţară

Studiul 9 – Trimestrul II

Luni , 27 mai 2013

 

Ţefania 2:1-3 este un apel la pocăinţă. Distrugerea se află la un pas, dar, dacă se pocăieşte, poporul mai are încă timp să se ferească din calea nenorocirii. În ziua judecăţii, cei răi care nu se pocăiesc vor fi mistuiţi ca pleava. Şi în Psalmii 1:4, cei răi sunt asemănaţi cu pleava care piere.

Tefania 2

1. Veniţi-vă în fire şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine,
2. până nu se împlineşte hotărârea – ca pleava trece vremea – până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului!
3. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.

Psalmii 1

4. Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.

Prin cuvintele: „Căutaţi pe Domnul”, Ţefania îi încurajează pe cei ce se smeresc înaintea lui Dumnezeu să rămână tari în credinţă. Profetul ne arată aici că a-L căuta pe Domnul este acelaşi lucru cu a căuta dreptatea şi smerenia. Atitudinea aceasta de pocăinţă este esenţială pentru a scăpa de pedeapsa iminentă.

2. Ţefania foloseşte pentru oamenii pocăiţi expresia „cei smeriţi din ţară” (Ţefania 2:3). Ce clarificări ale acestei expresii (tradusă în alte părţi prin „cei săraci/nenorociţi din ţară”) găsim în Matei 5:3; Psalmii 76:9; Isaia 11:4; Amos 8:4?

Tefania 2

3. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.

Matei 5

3. „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

Psalmii 76

9. când S-a ridicat Dumnezeu să facă dreptate şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pământ.

Isaia 11

4. ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.

Amos 8

4. Ascultaţi lucrul acesta, voi care mâncaţi pe cel lipsit şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară!

Cei smeriţi sunt cei care I-au rămas credincioşi lui Dumnezeu şi care sunt conduşi şi învăţaţi de El. Psalmistul declară: „Domnul este bun şi drept, de aceea arată El păcătoşilor calea. El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa” (Psalmii 25:8,9). Cei smeriţi sunt îndemnaţi să se pregătească pentru judecata iminentă, căutându-L pe Domnului şi căutând dreptatea şi smerenia.

Psalmii 25

8. Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
9. El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.

Cuvântul „poate” arată că exista posibilitatea ca oamenii smeriţi şi credincioşi să supravieţuiască. Supravieţuirea depinde în întregime de harul divin, iar harul nu ar trebui luat niciodată ca un lucru care ni se cuvine. În faţa nenorocirii iminente, speranţa noastră de viaţă vine de la Dumnezeu, care e plin de îndurare. Domnul le-a promis un loc de scăpare tuturor celor care se încred în El (Ioel 3:16; Naum 1:7). În credinţa aceasta nu există nicio urmă de încredere în sine, de şiretenie sau de amăgire.

Ioel 3

16. Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile şi pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său şi ocrotirea copiilor lui Israel.

Naum 1

7. Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.

„Nu există suflet în aparenţă mai neputincios, dar în realitate mai de neînvins decât acela care îşi simte nimicnicia şi se bizuie cu totul pe meritele Mântuitorului. Prin rugăciune, prin studierea Cuvântului Său, prin credinţa în prezenţa Sa constantă, cea mai slabă fiinţă omenească poate trăi în legătură cu Hristos cel viu, iar El o va ţine cu o mână care nu-i va da drumul niciodată.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 182

Ce experienţă ai avut până acum cu această făgăduinţă extraordinară? Cum poţi învăţa să ai această legătură strânsă cu Domnul?

=================================================================

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Ezra 3

1. Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci poporul s-a strâns ca un singur om la Ierusalim.
2. Iosua, fiul lui Ioţadac, cu fraţii săi, preoţii, şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, cu fraţii săi s-au sculat şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
3. Au aşezat din nou altarul pe temeliile lui, măcar că au avut să se teamă de popoarele ţării, şi au adus arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineaţă şi de seară.
4. Au prăznuit sărbătoarea Corturilor, cum este scris, şi au adus zi de zi arderi de tot, după numărul poruncit pentru fiecare zi.
5. După aceea au adus arderea de tot necurmată, arderile de tot pentru fiecare lună nouă şi pentru toate sărbătorile închinate Domnului, afară de cele pe care le aducea fiecare ca daruri de bunăvoie Domnului.
6. Din cea dintâi zi a lunii a şaptea au început să aducă Domnului arderi de tot. Însă temeliile Templului Domnului nu erau încă puse.
7. Au dat argint cioplitorilor de piatră şi tâmplarilor, şi merinde, băuturi şi untdelemn, sidonienilor şi tirienilor, ca să aducă pe mare, până la Iafo, lemne de cedru din Liban, după învoirea dată de Cirus, împăratul perşilor.
8. În al doilea an de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, cu ceilalţi fraţi ai lor, preoţi şi leviţi, şi toţi cei ce se întorseseră din robie la Ierusalim s-au pus pe lucru şi au însărcinat pe leviţii de la douăzeci de ani în sus să vegheze asupra lucrărilor Casei Domnului.
9. Şi Iosua cu fiii şi fraţii săi, Cadmiel cu fiii săi, fiii lui Iuda, fiii lui Henadad cu fiii şi fraţii lor, leviţii, s-au pregătit toţi, ca un om, să vegheze asupra celor ce lucrau la Casa lui Dumnezeu.
10. Când au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat pe preoţi în veşminte, cu trâmbiţe, şi pe leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, împăratul lui Israel.
11. Cântau, mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!” Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudând pe Domnul, pentru că puneau temeliile Casei Domnului.
12. Dar mulţi din preoţi şi leviţi şi din capii de familii mai în vârstă, care văzuseră Casa dintâi, plângeau tare, când se puneau sub ochii lor temeliile Casei acesteia. Mulţi alţii îşi arătau bucuria prin strigăte,
13. aşa încât nu se putea deosebi glasul strigătelor de bucurie de glasul plânsetelor poporului; căci poporul scotea mari strigăte, al căror sunet se auzea de departe.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO