Dumnezeu este tăria noastră
Studiul 8 – Trimestrul II
Joi , 23 mai 2013
7. Ce manifestări ale puterii şi ale măreţiei lui Dumnezeu sunt prezentate la încheierea cărţii? Care este atitudinea profetului? Habacuc 3:17-19, vezi şi Filipeni 4:11. Cum putem avea şi noi o astfel de atitudine?
Habacuc 3
17. Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, 18. eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! 19. Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele. – Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu corzi.Filipeni 4
11. Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.În încheierea cărţii sale (Habacuc 3:16-19), profetul descrie reacţia pe care a avut-o la descoperirea puterii şi a bunătăţii lui Dumnezeu. Rememorarea modului în care a intervenit Dumnezeu îi inspiră curaj în faţa atacurilor duşmanului. Sufletul îi este cuprins de teamă în timp ce aşteaptă ca pedeapsa lui Dumnezeu să cadă asupra poporului. Probabil că, în urma invaziei, smochinii şi măslinii, atât de valoroşi în Palestina, vor fi distruşi; la fel, viţa-de-vie, grâul, oile şi vitele. Cu toate acestea, el îşi păstrează credinţa neştirbită, fiindcă L-a văzut pe Domnul în viziune.
Habacuc 3
16. Când am auzit… lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului? 17. Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, 18. eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! 19. Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele. – Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu corzi.Habacuc ştia din experienţele sale anterioare că Dumnezeu este întotdeauna credincios şi de aceea se încredinţează voii Sale (Habacuc 3:16-19). Circumstanţele nu îi sunt favorabile, însă el ia decizia de a-şi pune încrederea în Domnul şi în bunătatea Sa, oricât de disperată i s-ar părea situaţia.
Profetul aşteaptă cu credinţă, chiar dacă nu are niciun semn imediat al intervenţiei divine. Prin dialog, prin luarea în derâdere a duşmanului şi printr-un imn de laudă, el i-a învăţat pe credincioşii din toate secolele să îşi dezvolte o credinţă vie în Eliberator. I-a încurajat prin exemplul său să dialogheze cu Dumnezeu, să îşi verifice loialitatea faţă de El în vremuri de restrişte, să îşi întărească speranţa în El şi, totodată, să Îl laude.
Habacuc îşi încheie cartea cu o frumoasă atitudine de credinţă: oricât de grea ar fi viaţa, ne putem găsi bucuria şi tăria în Domnul. Mesajul subliniat iar şi iar este că trebuie să aşteptăm cu răbdare intervenţia divină atunci când trecem printr-o strâmtorare care pare să nu aibă sfârşit. Cât de relevantă este această temă pentru noi, adventiştii de ziua a şaptea, dat fiind că însuşi numele nostru exprimă credinţa în revenirea lui Isus?
====================================================================================
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
2 Cronici 35
1. Iosia a prăznuit Paştile în cinstea Domnului la Ierusalim şi au jertfit paştile în a paisprezecea zi a lunii întâi. 2. A pus pe preoţi în slujbele lor şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului. 3. A zis leviţilor, care învăţau pe tot Israelul şi care erau închinaţi Domnului: „Puneţi chivotul sfânt în Casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveţi să-l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului Dumnezeului vostru şi poporului Său, Israel. 4. Pregătiţi-vă, după casele voastre părinteşti, după cetele voastre, cum au rânduit prin scris David, împăratul lui Israel, şi fiul său Solomon. 5. Luaţi-vă locurile în Sfântul Locaş, după feluritele case părinteşti ale fraţilor voştri, fiii poporului, şi după înşiruirea caselor părinteşti ale leviţilor. 6. Jertfiţi paştile, sfinţiţi-vă şi pregătiţi-le pentru fraţii voştri, întocmai după cuvântul Domnului rostit prin Moise.” 7. Iosia a dat oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, miei şi capre în număr de treizeci de mii, toţi pentru Paşti, şi trei mii de boi. Aceştia au fost luaţi din averile împăratului. 8. Căpeteniile lui au făcut de bunăvoie un dar poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, mai marii Casei lui Dumnezeu, au dat preoţilor, pentru Paşti, două mii şase sute de miei şi trei sute de boi. 9. Conania, Şemaia şi Netaneel, fraţii săi Haşabia, Ieiel şi Iozabad, capii leviţilor, au dat leviţilor, pentru Paşti, cinci mii de miei şi cinci sute de boi. 10. Astfel s-a întocmit slujba, şi preoţii şi leviţii şi-au luat locul, după cetele lor, după porunca împăratului. 11. Au jertfit paştile. Preoţii au stropit sângele pe care-l luau din mâna leviţilor, şi leviţii au jupuit vitele de piele. 12. Au pus deoparte arderile de tot, ca să le dea cetelor caselor părinteşti ale oamenilor din popor, ca să le aducă Domnului, cum este scris în cartea lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu boii. 13. Au fiert paştile la foc, după orânduială, şi au fiert lucrurile sfinte în cazane, căldări şi tigăi. Şi le-au împărţit în grabă la tot poporul. 14. Apoi au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi, căci preoţii, fiii lui Aaron, au avut treabă până noaptea cu aducerea arderilor de tot şi a grăsimilor. De aceea au pregătit leviţii pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron. 15. Cântăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rânduiala lui David, lui Asaf, lui Heman şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii de asemenea erau la fiecare uşă. N-au avut nevoie să se abată de la slujba lor, căci fraţii lor, leviţii, au pregătit ce era pentru ei. 16. Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştile şi să aducă arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia. 17. Copiii lui Israel care se aflau acolo au prăznuit Paştile în acelaşi timp şi sărbătoarea Azimelor şapte zile. 18. Nicio sărbătoare a Paştilor nu mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele prorocului Samuel. Şi niciunul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşti ca cel pe care l-au prăznuit Iosia, preoţii şi leviţii, tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo şi locuitorii Ierusalimului. 19. În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia a fost prăznuit Paştile acesta. 20. După toate aceste lucruri, după ce a dres Iosia Casa Domnului, Neco, împăratul Egiptului, s-a suit să lupte împotriva Carchemişului pe Eufrat. Iosia i-a ieşit înainte. 21. Şi Neco i-a trimis soli să-i spună: „Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi; ci împotriva unei case cu care sunt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.” 22. Dar Iosia nu s-a întors de la el, ci şi-a schimbat hainele ca să lupte împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco care veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido. 23. Arcaşii au tras asupra împăratului Iosia, şi împăratul a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt greu rănit.” 24. Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus la Ierusalim. A murit şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi. Tot Iuda şi Ierusalimul au plâns pe Iosia. 25. Ieremia a făcut un cântec de jale pentru Iosia. Toţi cântăreţii şi toate cântăreţele au vorbit de Iosia în cântecele lor de jale până în ziua de azi şi au ajuns o datină în Israel. Cântările acestea sunt scrise în „Cântecele de jale”. 26. Celelalte fapte ale lui Iosia şi faptele lui evlavioase, făcute aşa cum porunceşte Legea Domnului, 27. cele dintâi şi cele de pe urmă fapte ale lui, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
