Nedumerirea profetului
Studiul 8 – Trimestrul II
Duminică , 19 mai 2013
1.Ce întrebări Îi adresează Habacuc lui Dumnezeu? Deşi situaţia noastră este diferită de situaţia sa, cât de des ne punem şi noi astfel de întrebări? Habacuc 1
Habacuc 1
1. Prorocia descoperită prorocului Habacuc. 2. Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor? 3. Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte gâlceavă. 4. De aceea Legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruie pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte. – 5. Aruncaţi-vă ochii printre neamuri şi priviţi, uimiţi-vă şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-aţi crede-o, dacă v-ar povesti-o cineva! 6. Iată, voi ridica pe haldei, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări ca să pună mâna pe locuinţe care nu sunt ale lui. 7. El este grozav şi înfricoşat; numai din el însuşi îi iese dreptul şi mărirea lui. 8. Caii lui sunt mai iuţi decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară, şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra prăzii. 9. Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte, şi strânge prinşi de război ca nisipul. 10. Îşi bate joc de împăraţi, şi voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci îngrămădeşte pământ şi le ia. 11. Apoi aprinderea i se îndoaie, întrece măsura, şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui! 12. Doamne, nu eşti Tu din veşnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale! 13. Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el? 14. Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca târâtoarei care n-are stăpân? 15. El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură şi se înveseleşte. 16. De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămâie năvodului său; căci lor le datorează partea lui cea grasă şi bucatele lui gustoase! 17. Pentru aceasta îşi va goli el întruna mreaja şi va înjunghia fără milă pe neamuri?Habacuc se distinge de ceilalţi profeţi printr-o trăsătură unică: el nu i-a vorbit poporului din partea lui Dumnezeu, ci I-a vorbit lui Dumnezeu despre popor. Efortul său de a înţelege planurile divine începe cu un strigăt de nedumerire: „Până când, Doamne?” În Biblie, întrebarea aceasta introduce, de obicei, o lamentaţie (Psalmii 13:1; Ieremia 12:4), iar cel care o pune se află într-o situaţie critică din care caută să scape.
Psalmii 13
1. Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îţi vei ascunde faţa de mine?Ieremia 12
4. Până când să se jelească ţara şi să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele şi păsările din pricina răutăţii locuitorilor. Căci ei zic: „El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârşitul!”Criza în care Habacuc strigă după ajutor este cauzată de violenţa ce caracteriza societatea în care trăia. Cuvântul din originalul ebraic tradus aici cu „silnicie” sau „violenţă” este hamas şi este utilizat de şase ori în cartea lui Habacuc. El transmite ideea de prejudiciu, atât de ordin fizic, cât şi moral, adus altora (Geneza 6:11).
Geneza 6
11. Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.Fiind profet, Habacuc ştie cât de mult iubeşte Dumnezeu dreptatea şi cât de mult urăşte asuprirea şi se întreabă de ce permite El să mai existe nedreptate. Pretutindeni în jur, vede acte de violenţă şi de încălcare a legii şi, aparent, cei răi reuşesc să-i înfrângă pe cei neprihăniţi. Dreptatea este pervertită de cei puternici, la fel cum s-a întâmplat în vremea lui Amos (Amos 2:6-8) şi cum se întâmplă şi în zilele noastre.
Amos 2
6. Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au vândut pe cel neprihănit pe bani şi pe sărac, pe o pereche de încălţăminte. 7. Ei doresc să vadă ţărâna pământului pe capul celor sărmani şi calcă în picioare dreptul celor nenorociţi. Fiul şi tatăl se duc la aceeaşi fată, ca să pângărească Numele Meu cel sfânt. 8. Se întind lângă fiecare altar pe haine luate ca zălog şi beau în casa dumnezeilor lor amenda celor osândiţi de ei.În răspunsul Său, Dumnezeu Îşi dezvăluie planurile de viitor: El va folosi armata Babilonului pentru a-l pedepsi pe poporul Său. Vestea aceasta îl surprinde pe profet. El nu se aştepta ca Domnul să-i disciplineze pe iudei printr-o armată păgână. În versetul 8, cavaleria babiloniană este comparată cu leopardul, cu lupul şi cu vulturul, trei animale de pradă cunoscute pentru viteza şi forţa lor, care îi aduc victimei o moarte violentă.
În aroganţa şi cruzimea lui, Babilonul nu dă socoteală nimănui, nu dă semne de remuşcare şi nici nu oferă compensaţii. El încalcă ordinea elementară a vieţii create. Habacuc află că armata Babilonului va fi „toiagul” sau „nuiaua” prin care Dumnezeu Îşi va manifesta urgia (Isaia 10:5). Pedeapsa avea să vină în timpul vieţii lui (Habacuc 1:5). Toată această situaţie ridică noi întrebări legate de dreptatea divină.
Habacuc 1
5. Aruncaţi-vă ochii printre neamuri şi priviţi, uimiţi-vă şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-aţi crede-o, dacă v-ar povesti-o cineva!Isaia 10
5. „Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele!Ce putem face pentru a învăţa să ne încredem în bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu, chiar dacă lumea pare a fi plină de răutate şi nedreptate? Care este singurul nostru loc de adăpost?
=================================================================
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
2 Cronici 31
1. Când s-au isprăvit toate acestea, toţi cei din Israel care erau de faţă au plecat în cetăţile lui Iuda şi au sfărâmat stâlpii idoleşti, au tăiat Astarteile şi au surpat de tot înălţimile şi altarele din tot Iuda şi Beniamin şi din Efraim şi Manase. Apoi toţi copiii lui Israel s-au întors în cetăţile lor, fiecare la moşia lui. 2. Ezechia a aşezat din nou cetele preoţilor şi leviţilor, după şirul lor, fiecare după slujbele sale, preoţi şi leviţi, pentru arderile de tot şi jertfele de mulţumire, pentru slujbă, pentru cântări şi laude, la porţile taberei Domnului. 3. Împăratul a dat o parte din averile lui pentru arderi de tot, pentru arderile de tot de dimineaţă şi de seară şi pentru arderile de tot din zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, cum este scris în Legea Domnului. 4. Şi a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoţilor şi leviţilor partea cuvenită lor, ca să ţină cu scumpătate Legea Domnului. 5. Când a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintâi roade de grâu, de must, de untdelemn, de miere şi din toate roadele de pe câmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate. 6. Totodată, copiii lui Israel şi Iuda care locuiau în cetăţile lui Iuda au dat zeciuiala din boi şi oi şi zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului Dumnezeului lor şi au făcut mai multe grămezi. 7. Au început să facă grămezile în luna a treia şi au isprăvit în luna a şaptea. 8. Ezechia şi căpeteniile au venit să vadă grămezile şi au binecuvântat pe Domnul şi pe poporul Său, Israel. 9. Şi Ezechia a întrebat pe preoţi şi pe leviţi de grămezile acestea. 10. Atunci marele preot Azaria, din casa lui Ţadoc, i-a răspuns: „De când au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mâncat, ne-am săturat şi a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvântat pe poporul Său. Şi iată ce mare grămadă a mai rămas.” 11. Ezechia a dat poruncă să pregătească nişte cămări în Casa Domnului; şi le-au pregătit. 12. Au adus în ele cu credincioşie darurile de mâncare, zeciuiala şi lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija lor, şi fratele său Şimei era al doilea după el. 13. Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau întrebuinţaţi sub cârmuirea lui Conania şi a fratelui său Şimei, după porunca împăratului Ezechia şi a lui Azaria, căpetenia Casei lui Dumnezeu. 14. Levitul Core, fiul lui Imna, uşier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare şi lucrurile preasfinte. 15. În cetăţile preoţeşti, Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania erau puşi sub cârmuirea lui ca să împartă cu credincioşie fraţilor lor, mari şi mici, partea cuvenită lor, după cetele lor: 16. celor de parte bărbătească înscrişi de la vârsta de trei ani în sus; tuturor celor ce intrau zilnic în Casa Domnului ca să-şi facă slujba după însărcinările şi după cetele lor; 17. preoţilor înscrişi după casele lor părinteşti şi leviţilor de la douăzeci de ani în sus, după slujbele şi după cetele lor: 18. la toată adunarea preoţilor şi leviţilor înscrişi cu toţi pruncii lor, cu nevestele lor, cu fiii şi fiicele lor, căci erau fără prihană în împărţirea lucrurilor sfinte. 19. Şi pentru fiii lui Aaron, preoţii, care locuiau la ţară în împrejurimile cetăţilor lor, erau în fiecare cetate oameni numiţi anume ca să împartă părţile cuvenite tuturor celor de parte bărbătească din preoţi şi tuturor leviţilor înscrişi. 20. Iată ce a făcut Ezechia în tot Iuda. El a făcut ce este bine, ce este drept, ce este adevărat, înaintea Domnului Dumnezeului său. 21. A lucrat cu toată inima şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru Lege şi pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
