Studiul 6 – Trimestrul II

Duminică , 5 mai 2013

 

1. Ce ştim despre Iona? Iona 1

Iona 1

1. Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
2. „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!”
3. Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului. S-a coborât la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de faţa Domnului.
4. Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme.
5. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus.
6. Cârmaciul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să Se gândească la noi şi nu vom pieri!”
7. Şi au zis unul către altul: „Veniţi să tragem la sorţi, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.
8. Atunci ei i-au zis: „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai şi de unde vii? Care îţi este ţara şi din ce popor eşti?”
9. El le-a răspuns: „Sunt evreu, şi mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor care a făcut marea şi uscatul!”
10. Oamenii aceia au avut o mare teamă şi i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia ştiau că fugea de faţa Domnului, pentru că le spusese el.
11. Ei i-au zis: „Ce să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
12. El le-a răspuns: „Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”
13. Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.
14. Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia şi nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci ce vrei!”
15. Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării s-a potolit.
16. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, şi au adus Domnului o jertfă, şi I-au făcut juruinţe.
17. Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.

Nu avem multe date despre Iona şi despre familia din care provine. În 2 Împăraţi 14:25 se spune că el locuia în Nord, că a slujit ca profet în secolul al VIII-lea î.Hr. şi că a prezis extinderea teritorială a regatului Israel.

2 Împarați 14

25. A luat înapoi hotarele lui Israel, de la intrarea Hamatului până la marea câmpiei, după cuvântul pe care-l rostise Domnul Dumnezeul lui Israel prin robul Său Iona, prorocul, fiul lui Amitai, din Gat-Hefer.

Ninive era una dintre cele trei mari cetăţi din Asiria. Era o cetate păgână, dar Dumnezeu este Stăpânul tuturor popoarelor şi toate popoarele trebuie să dea socoteală înaintea Sa (Amos 1 şi 2). De aceea, El l-a trimis pe slujitorul Său Iona pentru a-i avertiza pe locuitorii cetăţii de distrugerea ei iminentă. Porunca lui Dumnezeu: „Strigă împotriva ei” (Iona 1:2) este reluată în capitolul 3:1 sub forma: „Vesteşte… strigarea”, arătând că mesajul nu era de condamnare, ci de avertizare.

Cruzimea asirienilor era foarte cunoscută. Un secol mai târziu, profetul Naum descria cetatea Ninive ca fiind „cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie şi care nu încetează să se dedea la răpire!” (Naum 3:1). Iar Domnul l-a trimis pe Iona tocmai la acest popor crud. Mai întâi, profetul a refuzat chemarea şi a încercat să fugă spre vest, urcându-se într-o corabie care mergea la Tars. Probabil că fuga lui a fost motivată, printre altele, şi de frica de asirieni.

La început, călătoria pe mare a fost fără probleme, dar Domnul a făcut să sufle un vânt puternic pentru a-l învăţa pe Iona că nimeni nu se poate ascunde de El.

Iona a fugit de Dumnezeu, pentru că nu a vrut să facă voia Sa. Oamenii fug şi astăzi de Dumnezeu din diverse motive. Unii fug pentru că nu vor să-L cunoască personal. Alţii resping chiar şi ideea de Dumnezeu şi de mesaj din partea Sa. Motivele sunt variate, dar majoritatea fug de El ca să nu se mai simtă vinovaţi pentru viaţa pe care o trăiesc. Dacă tot nu există o Fiinţă Supremă în faţa căreia să fiu tras la răspundere, îşi spun ei, atunci de ce să nu fac tot ce-mi place? Chiar şi unii creştini refuză să răspundă atunci când Dumnezeu îi cheamă să facă un lucru pe care ei nu-l doresc, un lucru care este împotriva firii lor egoiste şi păcătoase.

2. Citeşte Psalmii 139:1-12. Care este mesajul?

Psalmii 139

1. Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
2. ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.
3. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
5. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.
6. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
7. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta?
8. Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9. dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10. şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
11. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”
12. Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul, ca lumina.

Suntem noi conştienţi că Dumnezeu vede tot ce facem şi ne cunoaşte şi gândurile sau încercăm să alungăm din mintea noastră acest gând? Ne-am obişnuit cumva atât de mult cu ideea aceasta, încât nu-i mai dăm importanţă? Cum ar fi viaţa ta dacă ai fi permanent conştient că Dumnezeu îţi ştie toate gândurile?

=================================================================

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

2 Cronici 17

1. În locul lui, a domnit fiul său Iosafat. El s-a întărit împotriva lui Israel:
2. a pus oşti în toate cetăţile întărite ale lui Iuda şi a rânduit căpetenii în ţara lui Iuda şi în cetăţile lui Efraim pe care le luase tatăl său, Asa.
3. Domnul a fost cu Iosafat, pentru că a umblat în cele dintâi căi ale tatălui său David şi n-a căutat pe Baali;
4. căci a alergat la Dumnezeul tatălui său şi a urmat poruncile Lui, fără să facă ce făcea Israel.
5. Domnul a întărit domnia în mâinile lui Iosafat, căruia tot Iuda îi aducea daruri. Şi a avut o mulţime de bogăţii şi slavă.
6. Inima lui s-a întărit din ce în ce în căile Domnului, şi a îndepărtat din Iuda chiar şi înălţimile şi idolii.
7. În al treilea an al domniei lui, a însărcinat pe căpeteniile sale: Ben-Hail, Obadia, Zaharia, Netaneel şi Mica, să se ducă să înveţe pe oameni în cetăţile lui Iuda.
8. A trimis cu ei pe leviţii: Şemaia, Netania, Zebadia, Asael, Şemiramot, Ionatan, Adonia, Tobia şi Tob-Adonia, leviţi, şi pe preoţii Elişama şi Ioram.
9. Ei au învăţat pe oameni în Iuda, având cu ei cartea Legii Domnului. Au străbătut toate cetăţile lui Iuda şi au învăţat pe oameni în mijlocul poporului.
10. Groaza Domnului a apucat toate împărăţiile ţărilor dimprejurul lui Iuda, şi n-au făcut război împotriva lui Iosafat.
11. Nişte filisteni au adus lui Iosafat daruri şi un bir în argint; şi arabii i-au adus şi ei vite, şapte mii şapte sute de berbeci şi şapte mii şapte sute de ţapi.
12. Iosafat se ridicase la cea mai înaltă treaptă de mărire. A zidit în Iuda cetăţui şi cetăţi pentru merinde.
13. A strâns multă merinde în cetăţile lui Iuda şi avea la Ierusalim o ceată de oameni viteji ca ostaşi.
14. Iată numărul lor, după casele părinţilor lor: Din Iuda, căpetenii peste o mie: Adna, căpetenia, cu trei sute de mii de viteji;
15. după el, Iohanan, căpetenia, cu două sute optzeci de mii de oameni;
16. după el, Amasia, fiul lui Zicri, care se predase de bunăvoie Domnului, cu două sute de mii de viteji.
17. Din Beniamin: Eliada, om viteaz, cu două sute de mii de oameni înarmaţi cu arc şi cu scut,
18. şi după el, Zozabad, cu o sută optzeci de mii de oameni înarmaţi pentru război.
19. Aceştia sunt cei ce erau în slujba împăratului, afară de aceia pe care îi pusese împăratul în toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO