Studiul 5 – Trimestrul II

Miercuri , 1 mai 2013

 

5. Cum înţelegem Amos 8:11,12?

Amos 8

11. Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.
12. Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.

În Amos 8, profetul descrie consecinţele teribile ale pedepsei trimise de Dumnezeu asupra Israelului nepocăit. Pentru păcatele lui, poporul avea să fie pedepsit cu foamete. Însă, în versetele 11 şi 12, profetul precizează că este vorba despre foame şi sete după Cuvântul lui Dumnezeu. Cea mai mare nenorocire dintre toate câte se abătuseră vreodată asupra lui Israel era foamea după Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu avea să tacă. Acesta este cel mai rău tip de foame.

Până atunci, când treceau printr-un timp de mare restrişte, israeliţii mergeau la Domnul în speranţa de a primi un sfat inspirat. De data aceea însă, Domnul avea să tacă. O parte a pedepsei Sale avea să constea în suspendarea comunicării cu ei prin profeţii Săi.

Dacă stăruiau în neascultare, aveau să ajungă, în final, în situaţia în care să-şi dorească să mai audă un cuvânt din partea Domnului, dar să nu-L audă, întrucât era prea târziu pentru a mai scăpa de pedeapsă. Aceasta a fost consecinţa refuzului lor persistent de a asculta chemarea transmisă de Dumnezeu prin Amos. La fel ca Saul înainte de ultima sa bătălie (1 Samuel 28:6), poporul avea să-şi dea seama într-o zi de marea lui nevoie după Cuvântul lui Dumnezeu.

1 Samuel 28

6. Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci.

Poporul întreg avea să caute cu disperare Cuvântul lui Dumnezeu, pe care, în timpul vieţii profetului, îl ignorase. Cel mai mult aveau să fie afectaţi tinerii. Generaţiile anterioare auziseră Cuvântul Domnului şi îl respinseseră, dar tinerii nu avuseseră niciodată ocazia de a-l auzi.

6. Ce ne spun următoarele texte despre efectele cumplite ale tăcerii lui Dumnezeu? 1 Samuel 14:37; Psalmii 74:9; Proverbele 1:28; Plângerile 2:9; Osea 5:6; Mica 3:5-7.

1 Samuel 14

37. Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?” Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns.

Psalmii 74

9. Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun proroc şi nu mai este nimeni printre noi care să ştie până când…

Proverbele 1

28. Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.

Plangerile 2

9. Porţile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit şi rupt zăvoarele. Împăratul şi căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege nu mai au, şi chiar prorocii nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.

Osea 5

6. Vor merge cu oile şi boii lor să caute pe Domnul, dar nu-L vor găsi nicidecum: căci S-a depărtat din mijlocul lor.

Mica 3

5. Aşa vorbeşte Domnul despre prorocii care rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt:
6. „Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi… fără nicio vedenie! Şi întunericul… fără nicio prorocie! Soarele va asfinţi peste aceşti proroci, şi ziua se va întuneca peste ei!
7. Văzătorii vor fi daţi de ruşine, ghicitorii vor roşi, toţi îşi vor acoperi barba; căci Dumnezeu nu va răspunde.”

În ce fel reducem la tăcere vocea lui Dumnezeu în viaţa noastră? Meditează la implicaţiile acestui fapt, oricât de cutremurător este el. Cum ne putem asigura că nu ni se va întâmpla un astfel de lucru?

==========================================================================

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

 2 Cronici 13

1. În al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia.
2. El a domnit trei ani la Ierusalim. Mama sa se numea Micaia, fata lui Uriel din Ghibeea. Între Abia şi Ieroboam a fost război.
3. Abia a început lupta cu o oaste de războinici viteji, patru sute de mii de oameni aleşi; şi Ieroboam s-a înşiruit de bătaie împotriva lui cu opt sute de mii de oameni aleşi, războinici viteji.
4. De pe vârful muntelui Ţemaraim, care face parte din muntele lui Efraim, Abia s-a sculat şi a zis: „Ascultă-mă, Ieroboame, şi tot Israelul!
5. Nu trebuie oare să ştiţi că Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe vecie domnia peste Israel lui David şi fiilor lui printr-un legământ care nu se poate călca?
6. Dar Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s-a sculat şi s-a răzvrătit împotriva stăpânului său.
7. Nişte oameni de nimic, oameni răi, s-au strâns la el şi s-au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tânăr şi fricos şi nu putea să li se împotrivească.
8. Şi acum, voi credeţi că puteţi ieşi biruitori asupra împărăţiei Domnului, care este în mâinile fiilor lui David; şi voi sunteţi o mare mulţime şi aveţi cu voi viţeii de aur pe care vi i-a făcut Ieroboam ca dumnezei.
9. N-aţi îndepărtat voi pe preoţii Domnului, pe fiii lui Aaron şi pe leviţi, şi nu v-aţi făcut voi preoţi, ca şi popoarele celorlalte ţări? Oricine venea cu un viţel şi şapte berbeci, ca să fie sfinţit, se făcea preot al celui ce nu este Dumnezeu.
10. Dar cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru, şi noi nu L-am părăsit, preoţii din slujba Domnului sunt fii ai lui Aaron, şi leviţii stau şi îşi împlinesc slujbele.
11. Noi aducem în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară arderi de tot Domnului, ardem tămâie mirositoare, punem pâinile pentru punerea înaintea Domnului pe masa cea curată şi aprindem în fiecare seară sfeşnicul de aur cu candelele lui; căci păzim poruncile Domnului Dumnezeului nostru. Dar voi L-aţi părăsit.
12. Iată că Dumnezeu şi preoţii Lui sunt cu noi, în fruntea noastră, şi avem şi trâmbiţele răsunătoare ca să sunăm din ele împotriva voastră. Copii ai lui Israel, nu faceţi război împotriva Domnului Dumnezeului părinţilor voştri, căci nu veţi avea nicio izbândă!”
13. Ieroboam i-a luat pe dinapoi, cu ajutorul unor oameni puşi la pândă, aşa că oştile lui erau în faţa lui Iuda, iar cei ce stăteau la pândă erau înapoia lor.
14. Cei din Iuda, întorcându-se, au avut de luptat înainte şi înapoi. Au strigat către Domnul, şi preoţii au sunat din trâmbiţe.
15. Oamenii lui Iuda au scos un strigăt de război şi, la strigătul de război al oamenilor lui Iuda, Domnul a lovit pe Ieroboam şi pe tot Israelul dinaintea lui Abia şi a lui Iuda.
16. Copiii lui Israel au fugit dinaintea lui Iuda, şi Dumnezeu i-a dat în mâinile lui.
17. Abia şi poporul lui le-au pricinuit o mare înfrângere, şi cinci sute de mii de oameni aleşi au căzut morţi printre cei din Israel.
18. Copiii lui Israel au fost smeriţi în vremea aceea, şi copiii lui Iuda au câştigat biruinţa, pentru că se sprijiniseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
19. Abia a urmărit pe Ieroboam şi i-a luat cetăţi: Betelul cu satele lui, Ieşana cu satele ei şi Efronul cu satele lui.
20. Ieroboam n-a mai avut putere pe vremea lui Abia, şi Domnul l-a lovit, şi a murit.
21. Dar Abia a ajuns puternic; a avut paisprezece neveste şi a născut douăzeci şi doi de fii şi şaisprezece fete.
22. Celelalte fapte ale lui Abia, ce a făcut şi ce a spus el, sunt scrise în cartea prorocului Ido.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO