joi, 14 martie 2013
0

Un psalm pentru ziua Sabatului

Studiul 11

Joi , 14 martie 2013

 

9. Citeşte Psalmul 92. Ce ni se spune aici despre modul în care ar trebui să ne bucurăm de experienţa păzirii Sabatului? Ce motive avem, potrivit acestui psalm, să ne exprimăm bucuria faţă de Domnul?

Psalmii 92

1. Frumos este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte,
2. să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea, credincioşia Ta,
3. cu instrumentul cu zece corzi şi cu lăuta, în sunetele harpei.
4. Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie, când văd lucrarea mâinilor Tale.
5. Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci sunt gândurile Tale!
6. Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el.
7. Dacă cei răi înverzesc ca iarba şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
8. Dar Tu, Doamne, eşti înălţat în veci de veci!
9. Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sunt risipiţi.
10. Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului şi m-ai stropit cu untdelemn proaspăt.
11. Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de potrivnicii mei cei răi.
12. Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban.
13. Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.
14. Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi,
15. ca să arate că Domnul este drept, El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire.

Din cuvintele sale, observăm că psalmistul Îl cunoştea pe Domnul, ştia cum este El, ştia ce făcuse El şi ce urma El să facă în viitor. Acestea sunt motivele pentru care el îşi exprimă bucuria.

Observăm, de asemenea, temele încărcate de semnificaţie care sunt abordate în această „cântare pentru ziua Sabatului”.

În primul rând, el Îi aduce lui Dumnezeu laudă şi recunoştinţă pentru bunătatea şi pentru credincioşia Sa. Mai mult, aşa cum era de aşteptat într-un astfel de psalm, el recunoaşte calitatea de Creator a lui Dumnezeu.

În al doilea rând, este abordată tema judecăţii. În Biblie, Dumnezeu îi judecă pe cei răi, dar este de partea celor fără prihană (vezi Daniel 7:20-28). Aceste două aspecte ale judecăţii sunt amintite şi aici. Deocamdată făgăduinţa aceasta nu s-a împlinit, dar judecata va veni şi Dumnezeu va face toate lucrurile noi (Apocalipsa 21:5).

Daniel 7

20. şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne.
21. Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit,
22. până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia.
23. El mi-a vorbit aşa: „Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.
24. Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi.
25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.
26. Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.
27. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!”
28. Aici s-au sfârşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.”

Apocalipsa 21

5. Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”

Dacă e să reţinem un gând din acest psalm, atunci acela este că Sabatul, deşi un timp sfânt, este totuşi un timp de desfătare în Domnul, în care să ne bucurăm de El, de tot ce a făcut deja pentru noi şi de tot ce a promis că va mai face. Tonul general al psalmului este unul de laudă, bucurie şi fericire nu pentru realizările psalmistului, ci pentru lucrările Domnului şi pentru făgăduinţele Sale.

Ce poţi face pentru a te deprinde să îţi exprimi bucuria pentru Sabat la fel ca psalmistul? Dacă nu simţi această bucurie, care crezi să este cauza?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO