Studiul 11

Marti , 12 martie 2013

 

5. Ce adevăr crucial despre Sabat ne descoperă Domnul Isus în Marcu 2:27,28? Cum îl putem aplica noi astăzi la păzirea Sabatului?

Marcu 2

27. Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;
28. aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.”

Isus şi ucenicii Săi au trecut printr-un lan de grâu, iar ucenicii, fiindcă li se făcuse foame, au luat câteva boabe de grâu şi le-au mâncat. Pentru codul social de atunci, nu era o problemă dacă cineva smulgea spice în timp ce trecea printr-un lan de grâu. Hrana era o necesitate şi era admis ca ucenicii să-şi liniştească foamea cu ceea ce puteau găsi în drumul lor. Problema a fost de o altă natură. Conducătorii religioşi din vremea aceea considerau că regulile stabilite de ei pentru păzirea Sabatului erau mai importante decât nevoile omului. Aceasta a fost tema permanentă a controversei dintre Hristos şi farisei. În răspunsul Său, Isus le-a arătat că ordinea priorităţilor lor era greşită. Ei foloseau Sabatul drept pretext pentru prelungirea suferinţei, când, de fapt, ziua de odihnă trebuia să fie o binecuvântare pentru om.

6. Ce altă activitate a făcut Domnul Isus în Sabat, deşi ştia că lucrul acesta avea să stârnească noi controverse? Vezi Matei 12:9-13; Luca 13:10-17; Ioan 5:1-17.

Matei 12

9. Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă.
10. Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?”
11. El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, şi-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară?
12. Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.”
13. Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

Luca 13

10. Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului.
11. Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.
12. Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.”
13. Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.
14. Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, dar, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!”
15. „Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul, „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă?
16. Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”
17. Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.

Ioan 5

1. După aceea era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim.
2. În Ierusalim, lângă poarta oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.
3. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.
4. Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
5. Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.
6. Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”
7. „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.”
8. „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.”
9. Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.
10. Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul.”
11. El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă.”
12. Ei l-au întrebat: „Cine este Omul acela care ţi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă”?”
13. Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.
14. După aceea Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.”
15. Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.
16. Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.
17. Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.”

În controversele legate de Sabat care au fost consemnate în Evanghelii, nu se pune nicăieri sub semnul îndoielii validitatea păzirii zilei a şaptea. Dimpotrivă, problema care se ridică este cum ar trebui păzită ziua a şaptea şi nu dacă ea urma să fie desfiinţată sau înlocuită cu o altă zi de odihnă.

Exemplul lăsat de Domnul Isus ne arată că Sabatul rămâne în continuare ziua de odihnă şi, mai mult decât atât, ne arată cum ar trebui să păzim această zi. Un alt lucru care reiese clar din exemplul Său este acela că activitatea de alinare a suferinţei umane nu constituie o călcare a Sabatului. Dimpotrivă, ca o încununare a tuturor învăţăturilor pe care ni le-a transmis prin viaţa Sa, exemplul Său ne arată că modul cel mai potrivit de a păzi ziua de odihnă este tocmai acela de a le face bine semenilor noştri.

Ce ai putea face pentru ca felul în care păzeşti tu Sabatul să reflecte mai bine principiile desprinse din exemplul Domnului Isus?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO