Studiul 8

Marti , 19 februarie 2013

 

Una dintre marile probleme cu care se confruntă toţi cei care cred în existenţa unui Dumnezeu iubitor este problema răului; şi nu doar a răului din om, ci a „răului din natură”, denumire care se referă la catastrofele naturale (inundaţii, uragane, secetă, cutremure etc.) care aduc atâta suferinţă asupra oamenilor şi animalelor.

Cum putem explica existenţa acestor catastrofe? Dacă Dumnezeu este stăpân peste întreaga creaţiune, de ce se întâmplă astfel de lucruri? Cartea lui Iov este una dintre primele cărţi ale Bibliei în care sunt abordate astfel de subiecte dureros de reale.

4. Ce răspuns oferă capitolul 42 din cartea lui Iov la întrebarea noastră? Ce întrebări rămân fără răspuns?

Iov

1. Iov a răspuns Domnului şi a zis:
2. „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” –
3. „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” –
4. „Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” –
5. „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”
7. După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
8. Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”
9. Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.
10. Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.
11. Fraţii, surorile şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur.
12. În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe.
13. A avut şapte fii şi trei fete;
14. celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de-a doua Cheţia şi celei de-a treia Cheren-Hapuc.
15. În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.
16. Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam.
17. Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile.

Oricine a citit Iov a ajuns ca, la sfârşit, să aibă mai multe întrebări decât răspunsuri. Această carte ne descoperă câteva adevăruri importante despre marea luptă (vezi şi Apocalipsa 12:12) care ne ajută să ne formăm o imagine de ansamblu pe baza căreia să pornim în înţelegerea existenţei răului. Totuşi tabloul marii lupte nu explică de ce apare răul într-un anumit caz. De altfel, a încerca să explici răul ar însemna să-l justifici, iar noi nu putem face acest lucru. Marea luptă ne descoperă motivele generale ale apariţiei răului, dar nu ne descoperă motivul existenţei răului într-o situaţie particulară.

Apocalipsa 12

12. De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”

Iov nu a înţeles de ce a trebuit să-şi piardă copiii şi bunurile în urma unor catastrofe. Şi nouă ne este greu să înţelegem astfel de lucruri. Dumnezeu i-a vorbit lui Iov, dar nu i-a oferit răspunsuri la întrebări şi nici nu i-a explicat cauzele situaţiilor dureroase prin care a trecut. El doar i-a amintit că anumite lucruri depăşesc puterea de înţelegere a omului şi că va trebui să aibă încredere în El. Iar Iov L-a ascultat şi a făcut întocmai. De multe ori trecem şi noi prin experienţe asemănătoare. Deşi istoria lui Iov nu ne oferă răspuns la toate întrebările, putem totuşi desprinde din ea câteva idei legate de natura răului şi adevărul că Dumnezeu cunoaşte problemele cu care ne confruntăm.

Deschide la secţiunea introductivă din Sabat după-amiază şi citeşte paragraful din Ellen G. White. Cum ne ajută acest pasaj să ne edificăm asupra problemei existenţei răului, ştiind că Dumnezeu Însuşi a suferit foarte mult din cauza lui?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO