Dependenţa noastră de Creator
Studiul 5
Duminica , 27 ianuarie 2013
Geneza 2:7 declară că Dumnezeu l-a creat personal pe Adam şi că Adam este o fiinţă morală înzestrată cu inteligenţă, şi nu un animal. Deşi textul nu specifică acest lucru, ne putem imagina că Dumnezeu a modelat ţărâna cu mâinile Sale, dându-i forma şi dimensiunile dorite. Poate că unii dintre noi nu pot accepta ideea ca Suveranul universului să Se aplece şi să-Şi murdărească mâinile cu ţărână pentru a-l crea pe om, dar Biblia ne descoperă că El este foarte apropiat de fiinţele pe care le-a creat. În Scriptură sunt consemnate multe ocazii în care Dumnezeu interacţionează bucuros cu lumea materială. Exodul 32:15,16, Luca 4:40 şi Ioan 9:6 ar fi numai câteva exemple în acest sens. Întruparea Domnului Hristos, decizia Sa de a lua chip omenesc pentru a interacţiona zi de zi cu lumea creată, aşa cum noi interacţionăm unii cu alţii în mod obişnuit, respinge ideea că Dumnezeu nu S-ar apleca să Îşi „murdărească” mâinile pentru a-l crea pe om.
Geneza 2
7. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.Exodul 32
15. Moise s-a întors şi s-a coborât de pe munte, cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe amândouă părţile, pe o parte şi pe alta. 16. Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.Luca 4
40. La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli, îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca.Ioan 9
6. După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta1. Citeşte Geneza 2:16,17. Ce poruncă i-a dat Dumnezeu lui Adam? Ce se subînţelege din această poruncă?
Geneza 2
16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; 17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”Poate că ne punem întrebarea: Ce drept avea Dumnezeu să stabilească reguli pentru Adam şi Eva? Compară această situaţie cu situaţia în care se găseşte un copil într-o familie. Părinţii îi oferă o casă şi toate cele necesare vieţii. Mai mult, ei îl iubesc şi urmăresc binele lui. Experienţa lor mai vastă şi înţelepciunea lor îl pot scuti de multe necazuri, dacă el acceptă sfaturile lor. Unii copii găsesc că e greu să accepte sfaturile părinţilor, dar, în general, este recunoscut faptul că, atâta timp cât depinde de părinţi pentru satisfacerea trebuinţelor sale, copilul este obligat să accepte regulile lor. În mod similar, noi suntem permanent dependenţi de Tatăl ceresc pentru cele necesare existenţei şi, de aceea, este numai normal să acceptăm sfaturile Sale. El este un Dumnezeu al dragostei şi putem avea încredere că ne va oferi întotdeauna lucrurile de care avem nevoie ca să ne fie bine.
Citeşte Psalmii 95:6,7 şi 100. Cum exprimă psalmistul ideea dependenţei noastre de Dumnezeu? Ce obligaţii presupune acest statut de fiinţe dependente, mai ales în ceea ce priveşte relaţia noastră cu ceilalţi oameni?
Psalmii 95
6. veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! 7. Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui… O! de aţi asculta azi glasul Lui!Psalmii 100
1. Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului! 2. Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui. 3. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui. 4. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele. 5. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui, din neam în neam.
