Studiul 11

Joi , 13 decembrie 2012

 

7. Dincolo de relaţiile de familie, creştinul este angajat şi în alte relaţii sociale şi profesionale. Ce ne spune Domnul Isus? Ioan 17:14-18

Ioan 17

14. Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
16. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
18. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.

Discutaţi în grupă următoarele trei tipuri de relaţii umane şi responsabilităţile pe care le avem, în calitate de creştini în cadrul lor:

1. Relaţia angajator/angajat (Iacov 5:4-6; Efeseni 6:5-9). Angajatorul creştin trebuie să-i privească pe angajaţi ca pe egalii săi în Hristos şi să respecte principiul compensării corespunzătoare a muncii depuse de angajat. De cealaltă parte, angajaţii creştini trebuie să se împotrivească tentaţiei de a lenevi la locul de muncă.

Iacov 5

4. Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.
5. Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel.
6. Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit care nu vi se împotrivea!

Efeseni 6

5. Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos.
6. Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu.
7. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor,
8. căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.
9. Şi voi, stăpânilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii care ştiţi că Stăpânul lor şi al vostru este în cer şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului.

Părinţii nu pot comite un păcat mai mare decât acela de a-i lăsa pe copiii lor fără nicio ocupaţie. În scurt timp, copiii vor învăţa să le placă să fie leneşi şi, când vor creşte, vor ajunge nişte oameni nefolositori şi lipsiţi de iniţiativă. Când vor deveni suficient de mari pentru a-şi câştiga singuri existenţa şi îşi vor găsi un loc de muncă, ei vor lucra fără tragere de inimă şi ineficient, totuşi se vor aştepta să fie plătiţi ca şi când ar fi fost conştiincioşi.” (Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, pag. 345)

2. Îndatoririle cetăţeneşti (Romani 13:1-7). Creştinul Îl aşază totdeauna pe Dumnezeu pe primul loc în toate şi îşi evaluează toate acţiunile şi responsabilităţile din această perspectivă. De aceea el se va opune discriminării de orice tip, chiar dacă este susţinută de societate. Dar „loialitatea supremă faţă de Dumnezeu nu îi dă dreptul nimănui să devină autonom şi să producă disensiuni sociale sau haos. Creştinii plătesc taxele, se achită de îndatoririle cetăţeneşti, respectă legile circulaţiei şi reglementările cu privire la proprietate şi cooperează cu autorităţile civile la combaterea sau stoparea infracţionalităţii şi a violenţei.” (Handbook of Seventh-day Adventist Theology , pag. 701)

Romani 13

1. Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.
2. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda.
3. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea.
4. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
5. De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.
6. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.
7. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

3. Responsabilitatea socială (Isaia 61:1-3; Matei 25:31-46). Discutaţi următoarea declaraţie în lumina Bibliei: „Creştinul îşi poate exercita chemarea de a căuta Împărăţia lui Dumnezeu dacă, fiind motivat de dragostea faţă de aproapele, îşi îndeplineşte activitatea … la nivelul vieţii de familie şi în viaţa economică, naţională şi politică … Numai prin implicarea sa în activitatea socială în numele binelui comun, prin credincioşia faţă de chemarea sa socială, este posibil să urmeze exact exemplul lui Hristos. (H. Rochard Niebuhr, Christ and Culture, pag. 97)

Isaia 61

1. „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea;
2. să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi;
3. să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.”

Matei 25

31. Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
33. şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.
34. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
35. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
36. am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”
37. Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
38. Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”
40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
41. Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
42. Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.”
44. Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”
45. Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”
46. Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

Au observat până acum oamenii cu care intri în contact valorile creştine la care aderi? Fii onest (chiar dacă te doare)! Care aspecte ale vieţii tale îi atrag pe oameni la credinţa ta? Ce îţi spune răspunsul la această întrebare despre viaţa ta?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO