joi, 22 noiembrie 2012
1

Administrarea bisericii

Studiul 8

Joi , 22 noiembrie 2012

 

A administra înseamnă a conduce sau a gospodări. De administrare este nevoie atât în viaţa socială, în general, cât şi în viaţa bisericii. Administrarea înseamnă şi organizare, mai exact organizarea lucrurilor într-un tot unitar şi funcţional, cu reguli, regulamente şi structuri menite să uşureze realizarea unei sarcini. În administrare, autoritatea este vitală. La nivelul practic al vieţii de biserică, cine are autoritatea de a-i dai cuiva dreptul să facă ceva şi cine poate avea dreptul de a face ceva? Răspunsurile diferite la aceste întrebări au condus la forme diferite de administrare.

Adventiştii de ziua a şaptea au un sistem reprezentativ de administrare a bisericii. În mod ideal, conducătorii acţionează doar ca reprezentanţi, primind autoritate delegată şi responsabilităţi delegate din partea membrilor. Nu este suficient să demonstrezi că sistemul de administrare al bisericii se bazează pe Scriptură; exercitarea autorităţii în cadrul sistemului trebuie să ţină seamă de valorile biblice.

8. Studiază Faptele 15:1-29. Ce descoperim în acest pasaj despre câteva dintre principiile-cheie ale organizării şi administrării bisericii?

Fapte 15

1. Câţiva oameni, veniţi din Iudeea, învăţau pe fraţi şi ziceau: „Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.”
2. Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.
3. După ce au fost petrecuţi de biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.
4. Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de prezbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.
5. Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
6. Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
7. După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă.
8. Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.
9. N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţat inimile prin credinţă.
10. Acum, dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?
11. Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”
12. Toată adunarea a tăcut şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.
13. Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!
14. Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele.
15. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris:
16. „După aceea Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou:
17. pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu,
18. zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.”
19. De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu;
20. ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.
21. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.”
22. Atunci apostolii şi prezbiterii şi întreaga biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.
23. Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!
24. Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;
25. noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
26. oamenii aceştia care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
27. Am trimis, dar, pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri.
28. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,
29. adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi!”

Este vrednic de subliniat un principiu: organizaţia bisericii trebuie să se axeze pe răspândirea Evangheliei. Din punct de vedere biblic, administrarea bisericii este bună în măsura în care promovează misiunea şi evanghelizarea.

De asemenea, nu trebuie să uităm că, deşi Domnul Hristos Îşi exercită autoritatea prin biserică şi prin reprezentanţii ei aleşi, El nu le-a încredinţat niciodată lor puterea Sa. El este Capul bisericii (Faptele 1:22). Biserica primară era conştientă de faptul că nu putea exercita autoritatea independent de Hristos şi de Cuvântul Său. În Faptele 15:28 se spune că pentru cei adunaţi a contat ca ei să ia acea decizie care s-a părut „nimerită” Duhului Sfânt, adevăratul reprezentant al lui Hristos. Deţinătorii poziţiilor de conducere din biserica de astăzi nu pot acţiona altfel.

Fapte 1

22. cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.

Fapte 15

28. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,

9. Meditează la Matei 20:24-28 şi 23:8. Care este principiul exercitării autorităţii în biserică, la toate nivelurile ei?

Matei 20

24. Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.
25. Isus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.
26. Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;
27. şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob.
28. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

Matei 23

8. Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.

Cât de dispus eşti să le slujeşti altora? Gândeşte-te la propriile motivaţii şi identifică motivaţiile activităţilor tale din biserică, indiferent de poziţia pe care o deţii. Ce poţi face pentru ca motivaţiile tale să se armonizeze mai bine cu principiile descoperite în Biblie?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO