Unitatea bisericii

Studiul 8

Miercuri , 21 noiembrie 2012

 

Biserica – definită ca grup de oameni „chemaţi afară” pentru Dumnezeu, ca „popor al lui Dumnezeu”, ca „trup al lui Hristos” şi ca „templu al Duhului Sfânt” – este pregătită pentru slujire, sau misiune. Unitatea este esenţială pentru biserică, fiindcă, fără ea, biserica nu-şi poate îndeplini cu succes misiunea. Nu este de mirare că subiectul unităţii L-a frământat pe Domnul Hristos spre încheierea vieţii Sale pe pământ (Ioan 17:21,22).

6. Cum S-a rugat Domnul Isus pentru unitatea bisericii? Ce îndemn le-a dat Pavel credincioşilor din Roma? Ce ne spun pasajele acestea despre unitate? Ce înseamnă ea? Romani 15:5,6; Ioan 17:21,22.

Romani 15

5. Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;

6. pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.

Ioan 17

21. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

22. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una –

Unitatea pentru care S-a rugat Hristos şi spre care i-a îndemnat Pavel pe credincioşi să ţintească însemna unitate în sentimente, în gânduri, în acţiune şi în multe altele. Ea nu este o armonie obţinută prin maşinaţii sociale, prin tratative diplomatice sau prin stratageme politice. Ea este un dar oferit credincioşilor prin locuirea lăuntrică a lui Hristos (Ioan 17:22, 23) şi păstrată prin puterea lui Dumnezeu Tatăl (Ioan 17:11).

Ioan 17

22. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una –

23. Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.

Ioan 17

11. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi.

7. Citeşte 1 Corinteni 1:10 şi 2 Corinteni 13:11. Cum putem fi aşa cum ne îndeamnă Pavel în aceste versete?

1 Corinteni 1

10. Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.

2 Corinteni 13

11. Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.

Noi suntem diferiţi unii de alţii şi avem fiecare concepţii diferite despre multe lucruri, iar faptul acesta poate îngreuna realizarea unităţii. Apariţia tensiunilor şi a disensiunilor în sânul bisericii nu poate fi evitată, dar toţi trebuie să păstrăm o atitudine de umilinţă, de renunţare la sine şi să urmărim în primul rând binele bisericii, nu binele nostru. Atât de multe divergenţe apar din cauza egoismului, a mândriei, a dorinţei de înălţare de sine şi a ideilor personale! Nimeni nu poate avea întotdeauna dreptate; niciunul dintre noi nu înţelege perfect toate lucrurile. Indiferent de dezacordurile care apar, dacă ne-am lua crucea în fiecare zi, dacă am muri faţă de noi înşine în fiecare zi, dacă am căuta în fiecare zi nu binele nostru, ci binele celorlalţi şi binele bisericii în ansamblu, atât de multe probleme cu care ne confruntăm şi care ţin lucrarea pe loc, ar dispărea!

În concluzie, unitatea începe cu fiecare dintre noi în parte, ca urmaşi ai lui Hristos – nu doar cu numele, ci în mod real, printr-o viaţă de sacrificiu de sine, printr-o viaţă dedicată unei cauze şi unui bine mai mare decât noi înşine!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO