Studiul 4

Miercuri , 24 octombrie 2012

 

Păcătosul este îndreptăţit şi împăcat cu Dumnezeu pe baza jertfei ispăşitoare aduse de Hristos pentru toţi (Romani 5:6-10). Totuşi credinciosul trebuie să îşi însuşească măsurile luate de Dumnezeu prin această jertfă pentru îndreptăţirea şi împăcarea omenirii cu Sine. Nu este suficient să avem o cunoaştere teoretică despre îndreptăţire. Trebuie să avem personal această experienţă.

Romani 5

6. Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.
7. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.
8. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.
11. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

4. Ce ni se arată în Faptele 2:36-38 şi 3:19 despre pocăinţă? Cum ne ajută pocăinţa (definită ca regret pentru păcat) să facem legătura între experienţa îndreptăţirii (iertarea şi curăţirea) şi moartea lui Hristos?

Fapte 2

36. Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.”
37. După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”
38. „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Fapte 3

19. Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare

Meditează la următorul comentariu: „Nimic nu mişcă sufletul până în străfundurile lui mai mult decât gândul la dragostea iertătoare a lui Hristos. Atunci când contemplă dragostea Sa divină nemăsurată, manifestată la cruce, păcătoşii primesc cea mai puternică motivaţie posibilă de a se pocăi. Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu care îndeamnă la pocăinţă (Romani 2:4).” (Adventiştii de ziua a şaptea cred …, pag. 135, 136)

5. Citeşte Romani 3:23-25 şi Efeseni 2:8. Care este rolul credinţei în experienţa îndreptăţirii?

Romani 3

23. Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.”
24. De asemenea toţi prorocii, de la Samuel şi ceilalţi care au urmat după el şi au vorbit, au vestit zilele acestea.
25. Voi sunteţi fiii prorocilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, când a zis lui Avraam: „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta.”

Efeseni 2

8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

Potrivit Bibliei, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu (Romani 10:17). Pe de altă parte, după cum am văzut deja, contemplarea dragostei lui Hristos ne motivează să ne pocăim. Rezultă de aici că pocăinţa nu este un bun acordat în mod exclusiv câtorva persoane privilegiate. De aceea, studiul şi meditaţia la Cuvântul lui Dumnezeu au o importanţă deosebită în cadrul experienţei îndreptăţirii.

Romani 10

17. Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

Bunătatea lui Dumnezeu este cea care îndeamnă la pocăinţă şi la îndreptăţire. Astfel, dacă mă pocăiesc de păcat şi primesc îndreptăţirea, Dumnezeu este cel care merită lauda. Mântuirea este darul harului Său, fiindcă noi suntem mântuiţi prin har, prin credinţă (Efeseni 2:8).

Efeseni 2

8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

Care sunt metodele concrete şi practice prin care îţi poţi umple sufletul cu bunătatea lui Dumnezeu, în special când te gândeşti la ceea ce a făcut El pentru tine şi la lucrurile de care te-a ferit?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO