Marea luptă şi părţile aflate în conflict

Studiul 1

Duminica , 30 septembrie 2012

 

De-a lungul istoriei, oamenii au fost conştienţi că umanitatea se află într-un fel de luptă, de război, de conflict între forţe rivale. Poetul T. S. Eliot scria: „În toţi anii mei, un singur lucru nu s-a schimbat./ Orice înfăţişare i-ai da, lucrul acesta nu se schimbă:/ Lupta continuă dintre Bine şi Rău.” (T. S. Eliot: The Complete Poems and Plays, pag. 98) Deşi ideea este destul de răspândită, există păreri total diferite în ceea ce priveşte cauza, părţile implicate, miza şi deznodământul conflictului. Adventiştii de ziua a şaptea au o perspectivă bazată pe modul în care înţelegem Biblia şi pe modul în care Biblia descrie ceea ce noi numim „marea luptă dintre Hristos şi Satana”.

1. Care sunt cele două părţi principale aflate în conflict? Chiar dacă uneori sunt folosite simboluri pentru a le descrie, de ce crezi că cele două puteri descrise aici sunt fiinţe reale? Ce s-ar întâmpla cu sistemul nostru de convingeri dacă am spiritualiza realitatea marii lupte dintre Hristos şi Satana şi rolul nostru în ea? Geneza 3:15; Apocalipsa 12:1-17.

Geneza 3

15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.

Apocalipsa 12

1. În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.

2. Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin ca să nască.

3. În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete.

4. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.

5. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.

6. Şi femeia a fugit în pustiu, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.

7. Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,

8. dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.

9. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

10. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

11. Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

12. De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”

13. Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.

14. Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustiu, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.

15. Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.

16. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură.

17. Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

Nu este un lucru ieşit din comun ca oamenii să întrebuinţeze cuvinte ca diavol, îngeri şi chiar Dumnezeu, dându-le un sens foarte diferit de sensul lor obişnuit. De exemplu, unii folosesc cuvântul Dumnezeu punând accent pe funcţia pe care acest termen o îndeplineşte în limbajul uman şi în societate; pe ei nu îi interesează dacă „Dumnezeu” există.

Deşi personajele acestea sunt prezentate prin intermediul simbolurilor, Biblia ne învaţă că ele sunt fiinţe reale, implicate într-un conflict real. Aceasta este concepţia adventiştilor de ziua a şaptea. Majoritatea doctrinelor studiate trimestrul acesta vor rămâne neînţelese dacă părţile aflate în conflict nu sunt luate în sens literal, lucru care ne aşază de multe ori într-o vădită opoziţie faţă de cultura dominantă.

De altfel, secularismul a luat multe forme în ultimele două secole, dar caracteristica lui distinctivă constantă este efortul de a elimina din vocabularul oamenilor cuvintele referitoare la „o altă lume”. În urma succesului ştiinţei, mulţi oameni sunt din ce în ce mai înclinaţi să abordeze problemele din punct de vedere ştiinţific. Îngerii şi demonii nu au loc în gândirea ştiinţifică. În această situaţie, asistăm în societatea contemporană la dispariţia treptată a credinţei în supranatural.

Cât de mult este influenţată societatea în care trăieşti de concepţia ştiinţifică seculară? Cât de mult ai fost influenţat tu de această concepţie? De care aspecte ale acestei concepţii trebuie să ne ferim în mod special?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO