Studiul 6

Vineri , 10 august 2012

 

Sosirea lui Sila şi a lui Timotei din Macedonia, în timpul şederii lui Pavel la Corint, l-a bucurat foarte mult pe apostol. Ei i-au adus «veşti bune despre credinţa şi dragostea» acelora care primiseră adevărul în timpul prime vizite a solilor Evangheliei la Tesalonic. Inima lui Pavel era plină de dor după aceşti credincioşi, care, prin încercări şi împotriviri, Îi rămăseseră credincioşi lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pag. 255

Iubirea adevărată, de origine cerească, nu este instabilă şi egoistă. Ea nu depinde de laudele oamenilor. Inima celui care primeşte harul lui Dumnezeu este întru totul plină de dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aceia pentru care a murit Domnul Hristos. Eul său nu luptă pentru a fi apreciat şi recunoscut. Un asemenea credincios nu-i iubeşte pe semenii lui doar pentru că aceştia îl iubesc şi îi împlinesc dorinţele sau pentru că îi apreciază meritele, ci pentru că sunt proprietatea răscumpărată a lui Isus Hristos. Dacă motivele, cuvintele sau faptele lui sunt înţelese sau interpretate greşit, el nu se supără, ci continuă să se comporte la fel. El este bun, atent şi serios, are o părere umilă despre sine şi totuşi este plin de speranţă, încrezându-se întotdeauna în mila şi în dragostea lui Dumnezeu.” – Idem, Parabolele Domnului Hristos, pag. 101, 102

Întrebări pentru discuţie

1. Ellen White foloseşte expresia „aceia pentru care a murit Domnul Hristos”. La cine se aplică? La toţi oamenii sau numai la cei credincioşi? Dacă Isus a murit pentru toţi, de ce nu sunt mântuiţi toţi?

2. Cât de importantă este relaţia cu un frate de credinţă pe care dorim să-l sfătuim sau să-l mustrăm? Ce putem învăţa din exemplul dat de Pavel în pasajul studiat?

3. Dragostea şi grija lui Pavel pentru credincioşii din Tesalonic este o ilustrare a iubirii lui Isus. Dragostea este un factor esenţial, ea înmoaie şi deschide inimile oamenilor pentru a primi harul lui Dumnezeu. Cum putem învăţa să-i iubim pe oameni mai mult şi să ne exprimăm iubirea?

Rezumat: În 1 Tesaloniceni 2:13 – 3:13, Pavel descrie evenimentele desfăşurate şi emoţiile simţite între momentul în care a fost nevoit să plece din Tesalonic şi momentul în care Timotei soseşte în Corint cu veşti despre biserică. Accentul principal al capitolului cade pe ataşamentul profund al lui Pavel faţă de credincioşii din Tesalonic.

1 Tesaloniceni 2

13. De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.
14. Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor.
15. Iudeii aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor,
16. căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu!
17. Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa, dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem.
18. Astfel, o dată şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.
19. Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
20. Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.

1 Tesaloniceni 3

1. De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena
2. şi v-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,
3. pentru ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta suntem rânduiţi.
4. Şi, când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi.
5. Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.
6. Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.
7. De aceea, fraţilor, în toate strâmtorările şi necazurile noastre am fost mângâiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.
8. Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.
9. Cum putem noi oare să mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?
10. Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.
11. Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Hristos să ne netezească drumul la voi!
12. Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,
13. ca să vi se întărească inimile şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO