O rugăciune de mulţumire (1 Tesaloniceni 1:1-3)

Studiul 4

Duminica , 22 iulie 2012

 

În cuvintele introductive din 1 Tesaloniceni, întrevedem altruismul lui Pavel. Cu toate că el este în mod sigur autorul epistolei (1 Tesaloniceni 2:18; 3:5; 5:27), el recunoaşte contribuţia colegilor săi, Sila şi Timotei.

1 Tesaloniceni 2

18. Astfel, o dată şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.

1 Tesaloniceni 3

5. Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.

1 Tesaloniceni 5

27. În Domnul, vă rog fierbinte ca epistola aceasta să fie citită tuturor fraţilor.

1. Pentru ce lucruri aduc mulţumiri Pavel, Silvan şi Timotei? 1 Tesaloniceni 1:1-3. Cum se manifestă aceste lucruri în mod concret în viaţa de zi cu zi? Cum se manifestă „lucrarea credinţei” în viaţa mea?

1 Tesaloniceni 1

1. Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.

2. Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;

3. căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!

Introducerea epistolei este caracteristică pentru scrisorile din Grecia antică, dar există şi un element nou. Lângă formula obişnuită de salut („har”), Pavel adaugă salutul evreiesc familiar „pace” (shalom în ebraică). „Har” şi „pace” – o descriere corectă a experienţei cu Isus!

Cine era Silvan? Numele său pare a fi echivalentul latin al numelui aramaic „Sila”. Iudeii din afara graniţelor Palestinei adoptau, de regulă, nume greceşti sau latine pe lângă numele lor evreieşti (în acest fel, „Saul” a devenit „Pavel”). Sila era un creştin iudeu la fel ca Marcu. Prin faptul că a luat cu el în călătoriile misionare conducători de încredere ai bisericii din Ierusalim, Pavel a făcut tot ce a depins de el pentru a menţine unitatea bisericii.

2.Care trei cuvinte din 1 Tesaloniceni 1:1-3 au devenit celebre din cauza modului în care sunt folosite în 1 Corinteni 13? Care dintre ele este subliniat în mod deosebit în 1 Corinteni şi din ce motiv?

1 Corinteni 13

1. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.

2. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

3. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

6. nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

7. acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

8. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

9. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte;

10. dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

12. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

13. Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

În rugăciunile sale, Pavel îşi concentrează atenţia asupra realităţii şi nu asupra unei pretinse spiritualităţi. Credinţa ne pune serios la lucru. Dragostea autentică ne determină să lucrăm cu asiduitate. Iar nădejdea înseamnă să avem multă răbdare. Accentul cade pe acţiune, nu pe idei abstracte. Ordinea în care sunt amintite credinţa, dragostea şi nădejdea nu este întotdeauna aceeaşi în Noul Testament, dar cea mai importantă dintre cele trei este amintită la sfârşit de fiecare dată (vezi 1 Cor. 13:13). În versetul 3, ordinea lor pune în evidenţă importanţa evenimentelor finale în gândirea lui Pavel, aşa cum vom vedea pe parcursul celor două epistole către tesaloniceni.

În acelaşi timp, Pavel Îi aduce mulţumiri lui Dumnezeu pentru modul în care tesalonicenii au primit Evanghelia.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO