Darurile şi responsabilitatea creştină

Studiul 3

Joi , 19 aprilie 2012

 

Darurile spirituale nu ne sunt descoperite doar de dragul satisfacerii curiozităţii, ci pentru a afla ce aşteaptă Domnul de la noi şi care este locul nostru în corpul bisericii. Acest fapt atrage după sine o mare responsabilitate faţă de lucrarea pentru care El ne-a înzestrat în mod special.

7. Compară Romani 12:4 cu 1 Corinteni 12:12 şi cu Efeseni 4:16. Ce ne spun  aceste versete despre darurile spirituale şi despre corpul bisericii?

Romani 12

4. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă

1 Corinteni 12

12. Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos.

Efeseni 4

16. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.

Toate aceste trei pasaje pun darurile spirituale în relaţie cu corpul bisericii. Deci fiecare dintre noi are responsabilitatea de a-şi folosi darurile în cadrul bisericii, chiar dacă poate fi implicat şi personal într-o lucrare de evanghelizare şi mărturie, la fel ca Filip (Faptele 8).

Fapte 8

1. Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.
2. Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit cu mare tânguire.
3. Saul, de partea lui, făcea prăpăd în biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă.
4. Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul.
5. Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos.
6. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.
7. Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.
8. Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
9. În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.
10. Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte „mare”.”
11. Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
12. Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei.
13. Chiar Simon a crezut; şi după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.
14. Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.
15. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
16. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
17. Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.
18. Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani
19. şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.”
20. Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!
21. Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
22. Pocăieşte-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;
23. căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii.”
24. Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis.”
25. După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale samaritenilor.
26. Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.”
27. Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine
28. se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia.
29. Duhul a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul acesta!”
30. Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?”
31. Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el.
32. Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;
33. în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.”
34. Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”
35. Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus.
36. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”
37. Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”
38. A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
39. Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,
40. Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.

Este necesar ca tot ce face biserica să facă sub autoritatea şi îndrumarea Duhului Sfânt. Datoria noastră este să aflăm voia lui Dumnezeu şi să lucrăm în armonie cu ceea ce ne descoperă Duhul Sfânt. Nu este bine să ne grăbim să facem planuri şi abia apoi să cerem aprobarea divină pentru ele. Adeseori, noi ne întrebăm: „Ce poate face biserica noastră pentru Dumnezeu?” Ar fi mai bine să descoperim ce face Dumnezeu deja în mijlocul poporului Său şi să ne implicăm în acea lucrare.

8. Ce ne spun textele din Matei 10:19,20 şi Faptele 13:4,5; 16:6,7 despre modul în care erau îndrumaţi ucenicii de Duhul Sfânt?

Matei 10

19. Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela;
20. fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.

Fapte 13

4. Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5. Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.

Fapte 16

6. Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.
7. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.

Ucenicii Îi permiteau Duhului Sfânt să le îndrume lucrarea. Uneori, ei încercau să intre într-o zonă, dar Duhul Sfânt îi oprea. Probabil că Pavel a primit o viziune în care Duhul Sfânt i-a dat anumite îndrumări cu privire la zona în care trebuiau să lucreze (vezi Faptele 16:9,10).  

Fapte 16

9. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!”
10. După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.

Darurile spirituale trebuie folosite în mod responsabil. Pentru aceasta, trebuie să păstrăm legătura cu Duhul Sfânt. Noi avem răspunderea de a menţine unitatea bisericii. Dacă suntem conduşi de Duhul Sfânt, vom dori să păstrăm unitatea. Duhul Sfânt ne îndrumă individual şi îndrumă biserica. Îndrumarea pe care o dă unui membru, o dă întregii biserici. El nu îi îndepărtează pe membri de biserică.   

Dacă ne consacrăm slujirii lui Hristos, putem să ne aşteptăm la lucruri mari pe măsură ce primim din belşug Duhul Sfânt. Esenţial este ca noi, ca membri şi ca biserică, să fim gata pentru a primi ceea ce Duhul ne dăruieşte.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO