Ce este mărturia personală?
Studiul 1
Luni , 2 aprilie 2012
Un martor este un om care depune mărturie, care atestă un lucru pe care îl cunoaşte din experienţă personală. Mărturia personală a creştinului cu privire la lucrarea lui Dumnezeu în viaţa lui poate fi foarte convingătoare. Odată, Isus a vindecat un om posedat de demoni (Marcu 5:1-19). Când omul vindecat a vrut să-L urmeze, El i-a spus: „Du-te acasă, la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine” (Marcu 5:19). Fără îndoială că timpul scurt petrecut de Isus împreună cu acest om a fost insuficient pentru instruirea lui în arta de a-i învăţa pe alţii sau de a predica, totuşi Isus l-a îndemnat să dea mărturie despre ceea ce ştia.
Marcu 5
1. Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor. 2. Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat. 3. Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ. 4. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli. 5. Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre. 6. Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7. şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!” 8. Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!” 9. „Care-ţi este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este „legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulţi.” 10. Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela. 11. Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau. 12. Şi dracii L-au rugat şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.” 13. Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare. 14. Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat. 15. Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat. 16. Cei ce văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii. 17. Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor. 18. Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.”2. Citeşte Marcu 5:18-20, Faptele 22:15,16 şi 1 Ioan 1:3. Ce idee comună găsim în aceste pasaje?
Marcu 5
18. Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.” 20. El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.Fapte 22
15. căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit. 16. Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.”1 Ioan 1
3. deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.Dumnezeu ne-a încredinţat şi nouă misiunea de a spune cum ne-a schimbat viaţa, la fel ca omului din Gadara şi celorlalţi urmaşi ai Săi.
Mărturia sau împărtăşirea experienţei personale cu Dumnezeu – cu scopul de a-i încuraja pe alţii să-L primească pe Hristos – nu trebuie neapărat să fie organizată şi planificată ca o evanghelizare prin radio sau televiziune sau ca o evanghelizare publică. Ea poate fi spontană, întrucât ocazia de a vorbi despre Isus se poate ivi oricând. De aceea trebuie să fim pregătiţi tot timpul să putem folosi ocaziile în care putem împărtăşi din cunoştinţele şi din experienţa noastră.
În ceea ce priveşte relaţia dintre mărturia personală şi evanghelizare, putem afirma că ele sunt în esenţă două mijloace diferite de îndeplinire a obiectivului de câştigare a sufletelor pentru Hristos. Mărturia personală are un caracter mai spontan şi este de scurtă durată, pe când evanghelizarea este, de regulă, de mai lungă durată şi este planificată. Uneori, evanghelizarea include mărturia personală a celor implicaţi, iar, alteori, mărturia spontană îi conduce pe oameni la un program evanghelistic. Indiferent cum se îmbină, ambele constituie o parte vitală a procesului în ansamblu. Când povestim ce a făcut Isus pentru noi, cei care sunt deschişi la călăuzirea Duhului Sfânt vor dori să afle mai mult. Oamenilor le este mai uşor să contrazică doctrinele noastre, teologia noastră sau convingerile noastre, decât să contrazică mărturia noastră.
Care a fost ultima ocazie în care ai avut şansa de a-i da mărturie cuiva despre ceea ce a făcut Hristos pentru tine? Ce i-ai spus? Care a fost reacţia lui/ ei? În ce fel ţi-a schimbat Isus viaţa? Ce lucru din viaţa ta i-ar putea stârni cuiva dorinţa de a afla mai multe despre Isus?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
