„Mă pocăiesc în praf şi în cenuşă”

Studiul 5

Marți , 31 ianuarie 2012

 

5. Ce declaraţie uimitoare a făcut Iov? Ce ne spune ea despre sfinţenia  lui Dumnezeu, în contrast cu păcătoşenia omului? Ce elemente ale experienţei lui Iov ne trimit cu gândul la Evanghelie? Iov 42:5,6

Iov 42

5. „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”

6. Ce experienţă are profetul Ezechiel, pe care Dumnezeu îl trimite la  israeliţii care, în momentul acela, erau prizonieri în Babilon? Ezech. 1:28

Ezechiel 1

28. Ca înfăţişarea curcubeului care stă în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ şi am auzit glasul Unuia care vorbea.

7. Iacov a fost nevoit să fugă de acasă după ce şi-a înşelat tatăl şi fratele.  Care a fost atitudinea lui după ce a visat scara cerului şi după ce L-a auzit pe Dumnezeu vorbindu-i? Gen. 28:16,17

Geneza 28

16. Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.”
17. I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!”

8. În timp ce israeliţii se aflau în tabăra de la Sinai, Domnul a coborât din   nou pe munte, într-un nor, şi i S-a descoperit lui Moise. Cum a reacţionat  Moise? Ex. 34:8

Exodul 34

8. Îndată, Moise s-a plecat până la pământ şi s-a închinat.

9. Daniel a trăit în perioada captivităţii babiloniene şi a primit viziuni importante în timp ce lucra ca înalt demnitar al guvernului. Cum a reacţionat când a primit o viziune? De ce a avut această reacţie? Dan. 10:5-8

Daniel 10

5. Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz.
6. Trupul lui era ca o piatră de crisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită, şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.
7. Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă!
8. Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă.

Oamenii aceştia erau credincioşi, evlavioşi şi drepţi – unii dintre ei au fost profeţi! –, dar în prezenţa lui Dumnezeu le-a fost frică, au tremurat şi I s-au închinat. Unul dintre motivele pentru care au reacţionat astfel este faptul că erau conştienţi de nevrednicia şi de păcătoşenia lor în contrast cu sfinţenia lui Dumnezeu. Aceste pasaje ne trimit cu gândul la nevoia noastră după un Mântuitor, după un Înlocuitor, după Cineva care să acopere prăpastia dintre Dumnezeul Sfânt şi fiinţele create, care sunt păcătoase. Slavă lui Dumnezeu că Isus a acoperit această prăpastie!

Imaginează-ţi cum ar fi dacă ai avea o experienţă asemănătoare cu experienţele pe care le-au avut oamenii menţionaţi mai sus. Cum crezi că ai reacţiona? De ce?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO