marți, 17 ianuarie 2012
0

Mântuirea în cartea lui Isaia

Studiul 3

Marți , 17 ianuarie 2012

 

6. Pe drumul spre Emaus, Isus le-a vorbit celor doi ucenici deznădăjduiţi despre ispăşire, începând „de la Moise şi de la toţi prorocii” (Luca 24:27). Ce pasaje profetice despre ispăşire ar fi putut cita Isus?

Luca 24

27. Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

7. Citeşte Isaia 53, unde este descris Robul suferind. Enumeră detaliile care te ajută să înţelegi mai bine ispăşirea realizată de Hristos.

Isaia 53

1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Capitolul acesta este foarte condensat, însă, între toate temele lui, se remarcă cea a rolului de substitut al Robului suferind. Observă de câte ori se repetă gândul că El plăteşte preţul pentru păcatele altora. Moartea Domnului Isus în locul nostru constituie esenţa mântuirii, a ispăşirii. Noi, păcătoşii, am călcat Legea lui Dumnezeu şi nu putem face nimic pentru a reface relaţia noastră cu El. Toate faptele noastre bune nu pot acoperi prăpastia dintre noi şi El. Singura cale prin care puteam fi mântuiţi era ca Isus să sufere pedeapsa în locul nostru şi apoi să ne pună la dispoziţie neprihănirea Sa, pe care o putem cere prin credinţă.

Dacă faptele noastre ar fi putut să ne refacă relaţia cu Dumnezeu, atunci Fiul Său nu ar fi trebuit să mai moară pentru noi. Faptul că El a murit, faptul că nimic altceva în afară de moartea Sa nu putea realiza ispăşirea, ar trebui să fie pentru noi o dovadă suficientă că nu ne putem câştiga mântuirea prin noi înşine. Ea este în întregime un dar al harului.

8. Cum comentează Petru pasajul din Isaia 53, în cadrul descrierii morţii ispăşitoare a lui Hristos în locul nostru? 1 Petru 1:19; 2:21-25.

1 Petru 1

19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană

1 Petru 2

21. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.
22. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.”
23. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.
24. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
25. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre.

Isaia 53 conţine cea mai clară explicaţie teologică a crucii, arătând că, pe lângă alte lucruri pe care le reprezintă, ea este simbolul lui Hristos care moare în locul nostru, purtând singur pedeapsa pe care noi o merităm.

Pornind de la Isaia 53, meditează la scenele finale din viaţa lui Hristos. Nu uita că persoana descrisă este Dumnezeul nostru, Creatorul nostru, una dintre cele trei Persoane ale Dumnezeirii. Cum putem cuprinde cu mintea noastră acest adevăr uimitor?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO