Studiul 9

Marți , 22 noiembrie 2011

4. Citeşte 1 Cor. 9,19-23. Cum ne ajută acest pasaj să înţelegem mai bine ceea ce spune Pavel în Gal. 4,12? (Vezi şi Fapte 17,16-34; 1 Cor. 8,8-13; Gal. 2,11-14.)

1 Corinteni 9

19. Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.
20. Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege;
21. cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub Legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege.
22. Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.
23. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Galateni 4

12. Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi. Nu mi-aţi făcut nicio nedreptate.

Fapte 17

16. Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.
17. În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.
18. Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.”
19. Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu?
20. Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, dar, să ştim ce vrea să zică aceasta.”
21. Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
23. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
24. Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.
25. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
27. ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
28. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…”
29. Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.
30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
31. pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”
32. Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.”
33. Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34. Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia era Dionisie areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.

1 Corinteni 8

8. Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm.
9. Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.
10. Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?
11. Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele pentru care a murit Hristos!
12. Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.
13. De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.

Galateni 2

11. Dar, când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă, în faţă, căci era de osândit.
12. În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar, când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.
13. Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.
14. Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul iudeilor?”

Galateni 4,12 pare a fi un text mai greu de înţeles. De ce îi îndeamnă Pavel pe galateni să fie ca el, dacă el era ca ei?

După cum am văzut în secţiunea de ieri a studiului, dorinţa lui era ca ei să fie ca el în credinţa şi încrederea deplină în Hristos, ca singură cale spre mântuire. Când declară că el este ca ei, Pavel face aluzie la faptul că el, deşi era iudeu, s-a făcut asemenea neamurilor care erau „fără Lege”, pentru ca să le vestească Evanghelia. Marele misionar al neamurilor a învăţat să predice Evanghelia, atât înaintea iudeilor, cât şi înaintea păgânilor. Potrivit cu 1 Corinteni 9,19-23, el folosea diferite metode de prezentare a Evangheliei, în funcţie de oamenii cărora li se adresa.

Pavel a fost un pionier al metodei pe care astăzi o numim contextualizare, o metodă de transmitere a Evangheliei prin luarea în considerare a întregului context în care trăiesc oamenii cărora ne adresăm.” – Timothy George, The New American Commentary: Galatians, pag. 321

5. Pavel arată şi nişte limite ale asemănării cu cei care sunt fără Lege. Ce spune el? 1 Cor. 9,21

El afirmă că fiecare e liber să lucreze cu iudeii şi cu neamurile în diferite moduri, dar că această libertate nu cuprinde şi dreptul de a duce o viaţă de păcat, întrucât creştinii sunt sub „Legea lui Hristos”.

Deşi contextualizarea nu este întotdeauna simplă, „în măsura în care reuşim să separăm inima Evangheliei de învelişul ei cultural, pentru a contextualiza mesajul lui Hristos fără a compromite conţinutul ei, vom reuşi şi noi să îl imităm pe Pavel.” – Timothy George, Galatians, pag. 321, 322

Calea compromisului pare mai uşoară, nu-i aşa? Uneori, cu cât suntem creştini de mai multă vreme, cu atât mai uşor admitem compromisul. De ce? Analizează-te cu sinceritate. Câte compromisuri s-au strecurat în viaţa ta? Cum te dezvinovăţeşti? Ce schimbări poţi face?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO