Grija lui Pavel
Studiul 3
Miercuri , 13 octombrie 2011
Fără îndoială că atmosfera era tensionată în Antiohia: Pavel şi Petru, doi lideri ai bisericii, se aflau într-un conflict deschis. Iar Pavel nu se sfieşte să îl tragă la răspundere pe Petru pentru atitudinea lui.
6. Care sunt motivele amintite de Pavel, pentru care spune că i s-a opus public lui Petru? Gal. 2,11-14
Galateni 2
11. Dar, când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă, în faţă, căci era de osândit. 12. În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar, când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur. 13. Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor. 14. Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul iudeilor?” Din perspectiva lui Pavel, problema nu era aceea că Petru a luat decizia de a sta la masă cu vizitatorii din Ierusalim. Cu siguranţă că tradiţiile străvechi privitoare la ospitalitate îi impuneau acest lucru.
Problema era „adevărul Evangheliei”. Aşadar, nu era doar o chestiune legată de părtăşie sau de obiceiurile de a lua masa. Fapta lui Petru compromitea, în fapt, întregul mesaj al Evangheliei.
7. Ce detalii ne oferă Gal. 3,28 şi Col. 3,11 pentru a înţelege mai bine atitudinea categorică a lui Pavel?
Galateni 3
28. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.
Coloseni 3
11. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.Când Pavel s-a întâlnit cu Petru şi cu ceilalţi apostoli la Ierusalim, cu toţii au ajuns la concluzia că neamurile se puteau bucura de binecuvântările lui Hristos, fără să se supună circumciziei. Însă acum, gestul lui Petru punea în pericol această unitate de vederi. Până atunci, iudeii şi neamurile se întâlniseră într-o atmosferă de părtăşie deschisă, dar acum adunarea era dezbinată şi exista riscul divizării ulterioare a bisericii.
Din perspectiva lui Pavel, comportamentul lui Petru le transmitea creştinilor dintre neamuri mesajul că ei sunt, în cel mai bun caz, nişte credincioşi de clasă inferioară. El era de părere că, din cauza faptei lui, ei aveau să se simtă constrânşi, o dată în plus, să se conformeze, dacă doreau să se bucure de părtăşie deplină. De aceea, Pavel spune: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca neamurile şi nu ca iudeii, cum sileşti pe neamuri să trăiască în felul iudeilor?” (Gal. 2,14) Expresia „să trăiască în felul iudeilor” poate fi tradusă mai fidel „să iudaizeze”. Cuvântul acesta era des folosit şi însemna „a adopta practicile iudeilor”. El era folosit de neamurile care veneau la sinagogă şi care practicau ceremoniile iudaice. Acesta este motivul pentru care adversarii lui Pavel din Galatia, pe care el îi numeşte fraţi mincinoşi, mai sunt de multe ori numiţi şi „iudaizanţi”.
De parcă fapta lui Petru n-ar fi fost îndeajuns, Barnaba a adoptat şi el aceeaşi atitudine, deşi ştia la fel de bine ce ar fi trebuit să facă. Iată cât de puternică e „presiunea grupului”! Cum putem învăţa să nu ne lăsăm influenţaţi negativ de cei din jur?
