Confruntarea din Antiohia

Studiul 3

Miercuri , 12 octombrie 2011

După consfătuirea la care a participat Pavel la Ierusalim, Petru a venit în vizită la Antiohia din Siria, unde se afla prima biserică a neamurilor şi unde era sediul activităţilor misionare ale lui Pavel. În timpul şederii sale acolo, Petru a stat la masă nestingherit cu creştinii dintre neamuri, însă, în momentul sosirii unui grup de creştini iudei trimişi de Iacov, el şi-a schimbat complet comportamentul, de teama lor.

5. Petru ar fi avut suficiente motive să acţioneze altfel. De ce? Compară Gal. 2,11-13 cu Fapte 10,28. Ce ne spune atitudinea sa despre cât de adânc înrădăcinate în viaţa noastră pot fi cultura şi tradiţia?

Galateni 2

11. Dar, când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă, în faţă, căci era de osândit.

12. În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar, când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.

13. Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.

Fapte 10

28. „Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.

Unii au dedus în mod greşit că Petru şi ceilalţi iudei care îl însoţeau au încetat atunci să mai respecte legile din Vechiul Testament, privitoare la hrana curată şi necurată. Totuşi, textul nu obligă la o astfel de interpretare. Dacă Petru şi toţi creştinii iudei ar fi abandonat legile iudaice privitoare la hrană, probabil că s-ar fi produs o mare tulburare în biserică. Iar dacă s-ar fi întâmplat aşa, lucrul acesta ar fi fost consemnat undeva, dar nu este consemnat. Mai degrabă, problema era legată de aşezarea la aceeaşi masă cu neamurile. Mulţi iudei considerau că păgânii erau necuraţi şi de aceea exista obiceiul de a evita, pe cât posibil, contactul social cu ei.

Chiar şi Petru era frământat din această cauză şi numai în urma unei viziuni primite de la Dumnezeu a reuşit să înţeleagă ce trebuia să facă. Când a intrat în casa sutaşului roman Corneliu, el i-a spus: „Ştiţi… că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat” (Fapte 10,28). Deşi ştia acest lucru, i-a fost atât de teamă să nu-i supere pe compatrioţii lui, încât a revenit la vechea atitudine. Iată cât de puternică era în viaţa lui influenţa culturii şi a tradiţiei!

Totuşi, Pavel a arătat clar ce însemna această faptă a lui: cuvântul grecesc folosit în Galateni 2,13 este echivalentul pentru ipocrizie. Până şi Barnaba „a fost prins în laţul făţărniciei lor”, spune el. Cuvinte tari, rostite în dreptul unui om al lui Dumnezeu de un alt om al lui Dumnezeu!

De ce este atât de uşor să fii ipocrit? Cumva pentru că închidem ochii la defectele noastre, dar suntem prea dornici să descoperim defectele altora? În ce aspecte ale vieţii constaţi că eşti ipocrit? Cum poţi identifica ipocrizia şi cum o poţi elimina din viaţa ta?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO