Închină-te lui Dumnezeu!
Studiul 13
Joi , 22 septembrie 2011
6. Citeşte Apoc. 22,8.9 şi contextul în care se găsesc aceste două versete. Care este mesajul esenţial privitor la închinare?
Apocalipsa 22
8. Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi, după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui. 9. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”În studiile din trimestrul acesta, am subliniat în mod repetat ideea că oamenii au o nevoie înnăscută de a se închina. Uneori, unor lucruri bune sau unor fiinţe fără păcat. Ioan vrea să se închine mesagerului ceresc care i-a descoperit nişte adevăruri extraordinare. Însă acesta îl opreşte şi îi spune să I se închine doar lui Dumnezeu.
Nu este singura ocazie în care Ioan încearcă acest lucru. În Apocalipsa 19,10, el este oprit din nou şi îndemnat să I se închine Domnului. Pasajele acestea ne trimit la cuvintele rostite de Hristos atunci când a fost ispitit de Satana: „Domnului, Dumnezeului tău, să te închini şi numai Lui să-I slujeşti” (Matei 4,10).
Apocalipsa 19
10. Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.)”Ioan s-a aruncat de două ori la picioarele unor îngeri pentru a li se închina – un semn al supunerii, al slujirii şi al respectului. În aceasta constă, de fapt, închinarea, nu-i aşa?
Prin urmare, închinarea nu este doar ceea ce facem în Sabat, timp de câteva ore pe săptămână. A ne închina înseamnă a ne pleca la picioarele Domnului şi a rămâne acolo tot timpul. Închinarea are de a face cu atitudinea noastră generală faţă de Dumnezeu şi cu relaţia noastră cu El. Închinarea ţine de activitatea noastră de pe parcursul întregii săptămâni; ea înseamnă să ducem o viaţă de credinţă, de ascultare şi de supunere faţă de Domnul. Închinarea înseamnă să ţinem cont de voia Domnului în tot ce spunem, facem şi gândim. Închinarea are de-a face cu modul în care îi tratăm pe ceilalţi, fie ei simpatici sau antipatici. Închinarea are de-a face cu ascultarea de porunci, cu slujirea celor în nevoie, cu renunţarea la sine şi cu proclamarea Evangheliei.
Meditează la creaţiune şi la Dumnezeul Creator. Apoi gândeşte-te la jertfa adusă la Cruce, la Creatorul care moare pentru păcatele făpturilor Sale, purtând pe umerii Săi pedeapsa lor, ca să le dea şansa de a deveni făpturi noi şi de a locui pe un pământ nou. Dumnezeu a creat tot ce există şi, dacă ne închinăm la altceva sau altcuiva, înseamnă că ne închinăm făpturii, unor idoli de o formă sau alta, care nu ne pot mântui. De ce să ne închinăm unui obiect sau unei fiinţe create, când Creatorul nostru a făcut atât de mult pentru noi?
