Studiul 13

Marți , 20 septembrie 2011

În introducerea studiului, am amintit că, în centrul crizei finale, se va afla problema închinării. Destinul veşnic al oamenilor depinde de această problemă importantă care apare şi în capitolele 13 şi 14 din Apocalipsa.

4. Citeşte Apocalipsa 13 şi răspunde la următoarele întrebări:

Apocalipsa 13

1. Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.
2. Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.
3. Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară.
4. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?”
5. I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.
6. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.
7. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.
8. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.
9. Cine are urechi să audă!
10. Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.
11. Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.
12. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
13. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor.
14. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia.
15. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.
16. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte,
17. şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.
18. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

Care este contextul istoric în care se desfăşoară evenimentele descrise aici?

Despre ce ne vorbeşte acest pasaj?

De câte ori apare tema închinării?

Ce ne spune aceasta despre importanţa ei?

Unde este prezentată Evanghelia (mântuirea oferită de Hristos)?

Încă de la începutul marii lupte, Satana a depus eforturi mari pentru a submina autoritatea şi puterea lui Dumnezeu. Lupta pe care el a declanşat-o în cer se dă acum pe pământ. Capitolul acesta ne arată cum a lucrat el de-a lungul istoriei, prin puterile prezentate aici, şi cum va lucra în timpul crizei finale: toţi aceia care nu se închină fiarei şi icoanei ei vor fi persecutaţi economic şi fizic. Satana ştie că a pierdut lupta la Cruce, dar nu se opreşte şi continuă, încercând să înşele pe cât mai mulţi.

Apocalipsa 13,8 ne spune că „toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat”. „Legământul cel veşnic” (Evr. 13,20) exista înainte de aducerea pământului la existenţă şi le oferă oamenilor mântuirea. Cei care primesc această mântuire şi ale căror nume sunt scrise în Cartea vieţii nu se vor închina fiarei sau icoanei ei. Ei se vor închina Celui care i-a spălat de păcate cu sângele Său (Apoc. 1,5).

Apocalipsa 1

5. şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO