Imaginea de sine

Studiul 9

Luni , 21 februarie 2011

Imaginea mea despre mine este un element important al stimei de sine. Totuşi, ea poate să îmi ofere un tablou incomplet şi adeseori greşit. Subiectivitatea poate duce la concluzii greşite atunci când îi evaluăm pe oameni, inclusiv pe noi înşine.

Una dintre cele mai solemne avertizări biblice este cea legată de judecarea altora: „Căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur” (Rom.2,1; vezi şi Luca 6,41.42). Distorsionarea realităţii pare universală şi oamenii sunt supuşi greşelii atunci când îi judecă pe alţii. La fel se întâmplă atunci când ne autoevaluăm. Marja de eroare este foarte mare atunci când ne judecăm pe noi înşine din punctul de vedere al capacităţilor, al înfăţişării, al caracterului, al puterii etc. Vom găsi întotdeauna oameni mai deştepţi, mai frumoşi şi mai înzestraţi decât noi! Totodată, vor exista întotdeauna oameni care se vor uita la tine şi se vor simţi inferiori.

Luca 6

41. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?

42. Sau cum poţi să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi”, şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

2. Citeşte cu rugăciune şi cu atenţie Matei 22,39. Ce înţelegem din acest text despre atitudinea pe care ar trebui să o avem faţă de noi înşine?

Matei 22

39. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Textul acesta lasă să se înţeleagă că ar trebui să ne iubim pe noi înşine într-o anumită măsură (chiar dacă nu acesta este mesajul principal al textului). Ar trebui să fim mândri de lucrurile pe care le-am făcut bine, de sarcinile pe care le-am dus la capăt cu bine şi de însuşirile şi trăsăturile pe care le avem. Se aşteaptă ca noi să avem grijă de noi înşine, de corpul nostru. Problema apare atunci când nu Îi dăm laudă lui Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor bune din noi.

3. Cum putem să înţelegem Romani 12,3?

Romani 12

3. Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.

Între respectul de sine şi aroganţă există o poziţie de mijloc, cea mai bună de adoptat. Iar Pavel ne avertizează împotriva aroganţei. În acelaşi timp, Romani 12,4-8 ne explică faptul că trupul lui Hristos are nevoie de contribuţia fiecărui membru în parte, potrivit cu darurile personale primite prin har. Nu este nimic greşit în a recunoaşte fiecare dar, în a le folosi pe toate pentru zidirea bisericii lui Hristos şi în a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru ele.

Romani 12

4. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă,

5. tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.

6. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.

7. Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură.

8. Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.

Alcătuieşte în minte o listă cu însuşirile personale bune şi cu capacităţile pe care le-ai primit de la Dumnezeu. Cum poţi să le întrebuinţezi fără a ieşi din starea de smerenie? Te poate ajuta în acest sens crucea lui Hristos?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO