Originea omului

Studiul 9

Duminică , 20 februarie 2011

În prezent, există două concepţii principale despre originea omului, concepţii care se exclud reciproc. Una susţine că oamenii au apărut la întâmplare, ca rezultat al unui accident cosmic, şi că existenţa noastră nu a fost plănuită. Am venit la existenţă pur şi simplu! Punctul acesta de vedere a fost susţinut dintotdeauna de unii, însă în ultimele secole – în special după popularizarea falselor teorii ale lui Charles Darwin – ideea apariţiei omenirii printr-un simplu accident i-a dus pe mulţi în rătăcire. Astfel, mulţi au ajuns să creadă că viaţa nu are în sine niciun scop sau, chiar dacă are vreun scop, indivizii trebuie să îl stabilească singuri. Milenii la rând, oamenii au crezut că au fost creaţi de Dumnezeu sau de zei; astăzi, mulţi socotesc că oamenii provin din maimuţă.

Concepţia susţinută de Biblie este contrară acestei teorii.

1. Cât de diferită este concepţia biblică prezentată despre originea omului de cea prezentată mai sus? Ce efect are fiecare dintre aceste concepţii asupra valorii personale şi asupra stimei de sine? Gen. 1,26.27; Ps. 8,5; 100,3; Fapte 17,24-28.

Geneza 1

26. Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”

27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.

Psalmii 8

5. L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.

Psalmii 100

3. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui.

Fapte apostolilor  17

24. Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.

25. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.

26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,

27. ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.

28. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…”

Dumnezeu ne-a creat cu un anumit scop şi, mai mult decât atât, El ne-a creat după chipul Său. El a creat plantele şi animalele în chip minunat, dar, deşi erau frumoase şi desăvârşite, acestea nu se asemănau cu Creatorul aşa cum se asemănau oamenii. Un alt fapt important este acela că oamenii au primit stăpânire şi autoritate asupra plantelor şi animalelor.

Spre deosebire de teoria ateistă, care afirmă că organismul uman nu are niciun scop transcendent, Biblia ne învaţă că Dumnezeu a ales să ofere „chipul Său” familiei omeneşti. Este adevărat că o mare parte a acestui chip s-a deteriorat sau chiar s-a pierdut cu totul în urma a mii de ani de păcat. Totuşi, urmele şi amprenta lui se pot vedea în orice om. Chipul Său poate fi refăcut în om, progresiv, prin puterea transformatoare a Duhului Sfânt, putere care se află la lucru în cei consacraţi lui Hristos.

Dumnezeu nu numai că ne-a creat, ci ne-a şi răscumpărat. De altfel, Ellen White afirmă că Hristos ar fi murit chiar şi pentru un singur om. Ce ne spune aceasta despre valoarea noastră, indiferent de părerea celorlalţi despre noi? De ce este important să nu uităm cât de mult valorăm înaintea lui Dumnezeu?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO