STUDIUL 3

Duminica ,9 ianuarie 2011

1. Cum a avut grijă Dumnezeu de Ilie în timpul secetei din Israel? 1 Împ. 17,2-6.15.16
________________________________________________________________________________________________

1 Imparati 17

2. Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:
3. „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
4. Vei bea apă din pârâu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.”
5. El a plecat şi a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
6. Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara, şi bea apă din pârâu.
15. Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei şi Ilie.
16. Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

________________________________________________________________________________________________

În timpul unei foamete îndelungate, Ilie s-a simţit foarte aproape de Domnul, care a avut personal grijă de el. Mai întâi, Ilie a avut privilegiul de a fi hrănit de două ori pe zi de nişte corbi (care în mod normal sunt nişte păsări urâcioase), o adevărată minune! Apoi, a mâncat timp de doi ani pâine făcută din puţinul ulei şi puţina făină pe care le mai avea o văduvă. Mai avem nevoie de alte dovezi al grijii lui Dumnezeu faţă de noi?

Ellen G. White a aplicat lecţiile din acest episod la poporul credincios al lui Dumnezeu din ultimele zile: „Am văzut că ne vor fi asigurate pâinea şi apa în acel timp şi că nu vom duce lipsă şi nu vom flămânzi, căci Dumnezeu poate să ne întindă o masă în pustie. Dacă va fi nevoie, va trimite corbi să ne hrănească, aşa cum a făcut-o pentru a-l hrăni pe Ilie.” – Ellen G. White, Experienţe şi viziuni, pag. 56

2. Ce alte experienţe a mai avut Ilie şi ce lecţii putem desprinde din ele pentru viaţa noastră? 1 Împ. 17,17-22; 18,23-39.45
________________________________________________________________________________________________

1 Imparati 17

17. După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el.
18. Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul?”
19. El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Şi l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el şi l-a culcat pe patul lui.
20. Apoi a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?”
21. Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!”
22. Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el, şi a înviat.

________________________________________________________________________________________________

1 Imparati 18

23. Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, fără să pună foc. Şi eu voi pregăti celălalt junc şi-l voi pune pe lemne, fără să pun foc.
24. Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru; şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns şi a zis: „Bine!”
25. Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întâi, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru; dar să nu puneţi foc.”
26. Ei au luat juncul pe care li l-au dat şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră.
27. La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.”
28. Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei.
29. Când a trecut amiaza, au aiurit până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte.
30. Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat.
31. A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îţi va fi numele”
32. şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă.
33. A aşezat apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăţi şi l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleţi patru vedre cu apă şi vărsaţi-le pe arderea de tot şi pe lemne.” Şi au făcut aşa.
34. Apoi a zis: „Mai faceţi lucrul acesta o dată.” Şi l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceţi-l şi a treia oară.” Şi l-au făcut şi a treia oară.
35. Apa curgea în jurul altarului, şi au umplut cu apă şi şanţul.
36. În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.
37. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!”
38. Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul, şi a supt şi apa care era în şanţ.
39. Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!”
45. Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car şi a plecat la Izreel.

________________________________________________________________________________________________

Dumnezeu a lucrat prin Ilie pentru a-l readuce la viaţă pe fiul văduvei. Ce test al credinţei şi ce manifestare a puterii lui Dumnezeu asupra vieţii şi a morţii! După aceea, testul de pe Muntele Carmel a fost o demonstrare incontestabilă şi spectaculoasă a puterii Sale. În sfârşit, ploaia torenţială de la finalul celor trei ani de secetă a fost o altă manifestare a intervenţiei lui Dumnezeu în viaţa oamenilor. Ne este greu să credem că o persoană care a avut atât de multe experienţe, nu mai reuşeşte să-şi pună toată încrederea în Domnul; totuşi, Ilie a fost asaltat de simptomele stresului şi ale descurajării (vezi secţiunea de mâine).

Avem aici o lecţie importantă. Indiferent de minunile din viaţa noastră, ne vom întâlni mereu cu obstacole. Nimeni, nici măcar un profet ca Ilie, nu este imun la problemele vieţii.

Succesul şi realizările din viaţa ta îţi produc stres? Un lung şir de evenimente emoţionante (chiar pozitive) îţi pot produce o tensiune şi mai mare. Pe de altă parte, de ce nu este bine să fim prea mulţumiţi de noi înşine, atunci când viaţa curge liniştit?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO