Amintirea nelegiuirilor mele
Văduva a dat ultima ei bucată de pâine, iar Dumnezeu a făcut o minune. Ea şi fiul ei au scăpat de moarte, având o sursă continuă de hrană. Este greu să ne imaginăm uimirea ei, văzând această minune zi de zi.
7. Care este răspunsul firesc al omului, când vine în legătură cu Dumnezeu? Iov 42,5.6; Isaia 6,5; Daniel 10,8; Luca 5,8; Apocalipsa 1,17. De ce crezi că reacţia aceasta este atât de des întâlnită?
Iov 42
5. „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. 6. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”Isaia 6
5. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”Daniel 10
8. Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă.Luca 5
8. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.”Apocalipsa 1
17. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă,Prin profetul Ilie, văduva a ajuns în legătură cu Dumnezeu. Când ne apropiem de un Dumnezeu sfânt, păcatele noastre ajung să fie mai vizibile. Apoi, când se întâmplă ceva îngrozitor, am putea să simţim că Domnul ne pedepseşte. Văduva îl învinuieşte pe profet că se află acolo şi, ca urmare, o aduce în atenţia lui Dumnezeu.
8. Care este raţionamentul ei? Ce a făcut-o să gândească aşa? 1 Regi 17,18
1 Regi 17
18. Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul?Probabil că ea a văzut viaţa credincioasă şi sfântă a lui Ilie şi s-a simţit condamnată în prezenţa lui, când s-a comparat cu el. Sau probabil că, văzând zi de zi o astfel de minune, ea a simţit prezenţa lui Dumnezeu şi a sfinţeniei Sale ca niciodată înainte şi, ca urmare, şi-a simţit păcătoşenia şi a considerat că aceasta este cauza tragediei.
Este o reacţie obişnuită în multe cazuri. Adesea, ne învinovăţim pe noi înşine şi păcatele noastre pentru tragediile care ne lovesc pe noi, sau pe cei dragi. Ce am făcut? Din ce cauză s-a îmbolnăvit copilul meu? Ce păcat a adus această nenorocire în viaţa mea? Deşi este adevărat că de multe ori durerea şi suferinţa sunt rezultatul direct al alegerilor noastre păcătoase, este, de asemenea, adevărat că sunt tragedii pentru care nu vedem un motiv evident şi care, cu siguranţă, nu vin din cauza vreunei greşeli făcute de noi. Să ne aducem aminte de experienţa lui Iov. Chiar dacă Dumnezeu a recunoscut că el era un om neprihănit, iată ce i s-a întâmplat. Trebuie să fim foarte atenţi la felul în care încercăm să explicăm cauza tragediilor din viaţa noastră. Cel mai important este felul în care răspundem, stabilirea unor presupuse cauze nu ne va ajuta.
Cu toţii ne confruntăm cu tragedii neaşteptate şi inexplicabile. Aceasta este o parte a faptului că suntem nişte fiinţe căzute, aflate într-o lume căzută. Cum poţi să înveţi să te încrezi în Dumnezeu şi să-L iubeşti, chiar şi în perioadele dureroase?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
