Două ispite

Omul lui Dumnezeu s-a confruntat cu două ispite. Prima, căreia i s-a împotrivit cu putere, a venit de la împărat. A doua, în care a căzut, a venit de la profetul cel bătrân.

6. Ce lecţie importantă putem să învăţăm din această experienţă? 2 Timotei 4,3; 2 Petru 2,1; Iuda 4-16.

2 Timotei 4

3. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.

2 Petru 2

1. În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.

Iuda

4. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.

5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.

6. El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.

7. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.

8. Totuşi oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile.

9. Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”

10. Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.

11. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core!

12. Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi;

13. nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor; nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.

14. Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi,

15. ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.”

16. Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig.

Cea mai mare ameninţare la adresa credinţei noastre nu este persecuţia din partea puterilor politice, ci mai degrabă sunt profeţii şi învăţătorii falşi din mijlocul nostru sau care pretind că vorbesc în Numele lui Dumnezeu.

Este foarte important să primim un cuvânt clar de la Domnul, trebuie să studiem noi înşine Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Pentru că Dumnezeu nu Se contrazice niciodată pe Sine Însuşi, orice profeţie sau învăţătură nouă, dacă e venită de la Dumnezeu, va contribui la consolidarea adevărului şi nu la subminarea lui, va încuraja ascultarea, nu neascultarea. În cele din urmă, putem să-i evaluăm pe profeţi şi pe învăţători prin rezultatele învăţăturilor care se văd la cei care îi ascultă, dar şi în viaţa personală.

7. Citeşte 1 Regi 13,20-34. Ce s-a întâmplat după aceea şi ce învăţături se află aici pentru noi?

1 Regi 13

20. Pe când stăteau ei la masă, cuvântul Domnului a vorbit prorocului, care-l adusese înapoi.

21. Şi el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru că n-ai ascultat porunca Domnului şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău;

22. pentru că te-ai întors şi ai mâncat pâine şi ai băut apă – în locul despre care îţi spusese: „Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă acolo” – trupul tău mort nu va intra în mormântul părinţilor tăi.”

23. Şi după ce a mâncat pâine şi a băut apă, prorocul pe care-l întorsese, i-a pus şaua pe măgar.

24. Omul lui Dumnezeu a plecat; şi a fost întâlnit pe drum de un leu, care l-a omorât. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lângă el, şi leul stătea şi el lângă trup.

25. Şi nişte oameni care treceau pe acolo au văzut trupul întins în drum şi leul stând lângă trup; şi au spus lucrul acesta, la venirea lor în cetatea în care locuia prorocul cel bătrân.

26. Când a auzit lucrul acesta prorocul care întorsese de pe drum pe omul lui Dumnezeu, a zis: „Este omul lui Dumnezeu care n-a ascultat de porunca Domnului, şi Domnul l-a dat în ghearele leului, care l-a sfâşiat şi l-a omorât, după cuvântul pe care i-l spusese Domnul.”

27. Apoi, îndreptându-se către fiii săi, a zis: „Puneţi-mi şaua pe măgar.” Au pus şaua pe măgar,

28. şi el a plecat. A găsit trupul întins în drum, şi măgarul şi leul stând lângă trup. Leul nu mâncase trupul şi nu sfâşiase pe măgar.

29. Prorocul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar şi l-a adus înapoi; şi bătrânul proroc s-a întors în cetate să-l jelească şi să-l îngroape.

30. I-a pus trupul în mormânt şi l-au jelit, zicând: „Vai, frate!”

31. După ce l-a îngropat, a zis fiilor săi: „Când voi muri, să mă îngropaţi în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; să-mi puneţi oasele lângă oasele lui.

32. Căci se va împlini cuvântul pe care l-a strigat el din partea Domnului împotriva altarului din Betel şi împotriva tuturor capiştilor de înălţimi din cetăţile Samariei.”

33. După întâmplarea aceasta, Ieroboam nu s-a abătut de pe calea lui cea rea. A pus iarăşi preoţi pentru înălţimi, luaţi din tot poporul: pe oricine dorea, îl sfinţea preot al înălţimilor.

34. Şi fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire pentru casa lui Ieroboam, şi pentru aceasta a fost nimicită ea şi ştearsă de pe faţa pământului.

Oare de ce profetul cel bătrân îl minte pe omul lui Dumnezeu? El începe să joace rolul lui Satana, înşelătorul, iar apoi, înainte de încheierea capitolului, el este acela care îi adresează un „Aşa zice Domnul” (vers.21). Deşi o mare parte din întâmplarea aceasta este greu de înţeles, un lucru este clar: faptul că omul lui Dumnezeu nu ar fi trebuit să desconsidere  aşa de ostentativ şi direct porunca explicită a Domnului.

Moartea omului lui Dumnezeu nu este lipsită de efecte. Spre deosebire de împărat, care a fost martorul unei minuni şi a continuat să păcătuiască (1 Regi 13,33.34), profetul cel bătrân crede în împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu. El le spune fiilor lui că, atunci când va muri, trupul lui să fie pus în mormânt alături de cel al omului lui Dumnezeu. Profeţia făcută de omul lui Dumnezeu din Iuda s-a împlinit literal prin Iosia, trei secole mai târziu (2 Regi 23,15.16). Aşa cum a fost profetizat, Iosia a ars oase pe altar, totuşi a cruţat oasele omului lui Dumnezeu şi, în consecinţă, a cruţat şi oasele profetului bătrân care fusese îngropat lângă el (2 Regi 23,17-18).

2 Regi 23

15. A dărâmat şi altarul de la Betel şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea şi a prefăcut-o în ţărână şi a ars idolul Astarteii.

16. Iosia, întorcându-se şi văzând mormintele care erau acolo pe munte, a trimis să ia oasele din morminte, şi le-a ars pe altar, şi l-a pângărit, după cuvântul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri.

17. El a zis: „Ce este mormântul acesta pe care-l văd?” Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda şi a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlineşti tu.”

18. Şi el a zis: „Lăsaţi-l; nimeni să nu-i mişte oasele!” Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale prorocului care venise din Samaria.

În 1 Regi 13,26, se spune: „Este omul lui Dumnezeu, care n-a ascultat porunca Domnului”. Ce ironie! Dar ce învăţătură importantă putem să luăm noi din acest text!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO