miercuri, 1 decembrie 2010
0

Minciuni ispititoare

Intervenţia lui Dumnezeu printr-o minune, la ceremonia de inaugurare, le-a dat oamenilor de rând o mulţime de subiecte despre care să vorbească. Nişte tineri au mers acasă şi i-au povestit tatălui lor despre omul lui Dumnezeu. Numele tatălui nu este dat, dar aflăm că este în vârstă şi că el însuşi este profet. Acest profet bătrân hotărăşte să meargă după omul lui Dumnezeu şi îl găseşte stând sub un copac.

5. Compară 1 Regi 13,11-19 cu prima ispită şi minciună din Geneza 3,1-5. Ce asemănări există şi ce putem să învăţăm din episoadele acestea?

1 Regi 13

11. În Betel locuia un proroc bătrân. Fiii săi au venit şi i-au istorisit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Betel în ziua aceea, precum şi cuvintele pe care le spusese împăratului. După ce au istorisit tatălui lor toate,
12. el le-a zis: „Pe ce drum a plecat?” Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda.
13. Şi a zis fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe măgar.” I-au pus şaua pe măgar, şi a încălecat pe el.
14. S-a dus după omul lui Dumnezeu şi l-a găsit stând sub un stejar. Şi i-a zis: „Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?” El a răspuns: „Eu sunt.”
15. Atunci el i-a zis: „Vino cu mine acasă şi să iei ceva să mănânci.”
16. Dar el a răspuns: „Nu pot nici să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mânca pâine şi nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta;
17. căci mi s-a spus prin cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.”
18. Şi el i-a zis: „Şi eu sunt proroc ca tine; şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului şi mi-a zis: „Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă.” Îl minţea.
19. Omul lui Dumnezeu s-a întors cu el şi a mâncat pâine şi a băut apă în casa lui.

Geneza 3

1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”
2. Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
4. Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

Omul lui Dumnezeu trebuie să fi înţeles ceva cu privire la urgenţa misiunii lui. I s-a spus să-i transmită împăratului mesajul şi să nu-şi ia timp să mănânce sau să bea, ci să se întoarcă imediat înapoi. Totuşi, iată-l stând sub un copac, în Israel, şi tratând lucrurile cu uşurătate. El ar fi putut să meargă cei doi kilometri, iar apoi ar fi putut să stea sub un copac, în Iuda. Pentru că a pierdut simţul urgenţei, omul lui Dumnezeu s-a expus la ispită.

Bătrânul profet îl înşală pe omul lui Dumnezeu. Nu ştim ce l-a determinat pe bătrân să-l înşele. Oricare ar fi fost motivul lui, Biblia ne spune că „el a minţit” (1 Regi 13,18). În momentul acesta, bătrânul profet ajunge un agent al lui Satana, tatăl minciunii (Ioan 8,44). Probabil că o parte chiar mai tulburătoare a povestirii este aceea că omul lui Dumnezeu pare să creadă minciuna cu atâta uşurinţă. După ce a fost condus de Dumnezeu aşa de clar şi după ce a îndeplinit voia lui Dumnezeu aşa de evident, el a căzut pur şi simplu în capcană şi a făcut exact contrariul celor spuse de Dumnezeu.

Ioan 8

44. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Într-adevăr, este greu de înţeles, nu-i aşa? Noi am dori să-l scuzăm pentru neascultarea de Dumnezeu, deoarece a fost indus în eroare. Totuşi Dumnezeu nu scuză pe nimeni că a crezut o minciună, când minciuna aceea este direct opusă unei porunci clare, date de El.

Ispita se învârte în jurul alegerii de a nu asculta de voinţa descoperită a lui Dumnezeu. Ispita nu se schimbă atât de mult, cum se schimbă formele ei. Evrei 4,15 ne spune despre Domnul Isus că a fost ispitit ca şi noi. El S-a confruntat cu aceleaşi ispite fundamentale cu care ne confruntăm noi (chiar dacă sub mască modernă) şi le-a biruit. El ne-a făgăduit capacitatea de înţelegere şi „o cale de scăpare”, aşa încât să nu fim amăgiţi de minciunile lui Satana (1 Corinteni 10,13).

Evrei 4

15. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

1 Corinteni 10

13. Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

Cât de uşor îngădui ispitelor să te ducă într-un conflict direct cu voinţa descoperită a lui Dumnezeu? Ce alegeri poţi să faci pentru a te proteja de ispitele care te prind în capcană aşa de uşor?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO