Ana îşi vărsa sufletul înaintea Domnului

Natura omenească nu poate suporta la infinit. În cele din urmă, este necesar să facem ceva. Pentru unii, reacţia aceasta poate fi iraţională şi chiar periculoasă.

5. Ce a făcut Ana pentru „tratarea” durerii ei? 1 Samuel 1,9-16

1 Samuel 1

9. Ana s-a sculat, dupa ce au mancat si au baut ei la Silo. Preotul Eli sedea pe un scaun, langa unul din usorii Templului Domnului.
10. Si Ana se ruga Domnului cu sufletul amarat si plangea.
11. Ea a facut o juruinta si a zis: „Doamne Dumnezeul ostirilor! Daca vei binevoi sa cauti spre intristarea roabei Tale, daca-Ti vei aduce aminte de mine si nu vei uita pe roaba Ta si daca vei da roabei Tale un copil de parte barbateasca, il voi inchina Domnului pentru toate zilele vietii lui, si brici nu va trece peste capul lui.”
12. Fiindca ea statea multa vreme in rugaciune inaintea Domnului, Eli se uita cu bagare de seama la gura ei.
13. Ana vorbea in inima ei si numai buzele si le misca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea ca este beata
14. si i-a zis: „Pana cand vei fi beata? Du-te de te trezeste!”
15. Ana a raspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care sufera in inima ei, si n-am baut nici vin, nici bautura ametitoare; ci imi varsam sufletul inaintea Domnului.
16. Sa nu iei pe roaba ta drept o femeie stricata, caci numai prea multa mea durere si suparare m-a facut sa vorbesc pana acum.”

Rugăciunea aceasta nu a fost o cerere formală sau generală, de felul: „Te rog, ajută-mă!” Autorul biblic descrie rugăciunea Anei, spunând: „îmi vărsam sufletul înaintea Domnului” (1 Samuel 1,15). Termenul „îmi văr sam sufletul” este asociat cu vărsarea lichidelor, îndeosebi a sângelui şi a apei când erau aduse jertfe (Levitic 4,7.12.18.25). Adesea este folosit cu refe rire la acţiunile lui Dumnezeu. Dumnezeu poate să reverse pedepse sau binecuvântări (Psalmi 69,24; 79,6; Isaia 42,25). Termenul are conotaţia plinătăţii şi abundenţei. În unele pasaje din Vechiul Testament, termenul este folosit în legătură cu rugăciunea (Psalmi 42,4.5; 62,8.9; Plângeri 2,19). Această rugăciune, în care omul „îşi varsă sufletul înaintea Domnului”, pare să fie rugăciunea cea mai fierbinte. Ea implică o deschidere totală a inimii înaintea lui Dumnezeu, exprimând durerile şi temerile cele mai adânci. Ana a fost aşa de absorbită în rugăciunea ei, încât a ajuns să nu-i mai pese de cei din jur şi de ce ar putea să creadă ei despre ea. De fapt, ea se prindea de Dumnezeu asemenea lui Iacov în lupta cu îngerul, la pârâul Iaboc (Geneza 32,26.27).

Levitic 4

7. Apoi preotul sa unga cu sange coarnele altarului pentru tamaia mirositoare care este inaintea Domnului in Cortul intalnirii; iar tot celalalt sange al vitelului sa-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot care este la usa Cortului intalnirii.
12. adica tot vitelul care a mai ramas, sa-l scoata afara din tabara, intr-un loc curat, unde se arunca cenusa, si sa-l arda cu lemne pe foc; sa fie ars pe gramada de cenusa.
18. Sa unga cu sangele acesta coarnele altarului care este inaintea Domnului in Cortul intalnirii; si sa verse tot sangele care a mai ramas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la usa Cortului intalnirii.
25. Preotul sa ia cu degetul din sangele jertfei de ispasire, sa unga cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celalalt sange sa-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot.

Psalmi 69

24. Varsa-Ti mania peste ei, si sa-i atinga urgia Ta aprinsa!

Psalmi 79

6. Varsa-Ti mania peste neamurile care nu Te cunosc si peste imparatiile care nu cheama Numele Tau!

Isaia 42

25. De aceea a varsat El peste Israel vapaia maniei Lui si grozaviile razboiului: razboiul l-a aprins din toate partile, si n-a inteles; l-a ars, si n-a luat seama.

Psalmi 42

4. Mi-aduc aminte si-mi vars tot focul inimii in mine, cand ma gandesc cum mergeam inconjurat de multime si cum inaintam in fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, in mijlocul strigatelor de bucurie si multumire ale unei multimi in sarbatoare.
5. Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda; El este mantuirea mea si Dumnezeul meu.

Psalmi 62

8. Popoare, in orice vreme, incredeti-va in El, varsati-va inimile inaintea Lui! Dumnezeu este adapostul nostru. – (Oprire)
9. Da, o nimica sunt fiii omului! Minciuna sunt fiii oamenilor! Pusi in cumpana toti laolalta, ar fi mai usori decat o suflare.

Plangeri 2

19. Scoala-te si gemi noaptea cand incep strajile! Varsa-ti inima ca niste apa inaintea Domnului! Ridica-ti mainile spre El pentru viata copiilor tai care mor de foame la toate colturile ulitelor!

Geneza 32

26. Omul acela a zis: „Lasa-Ma sa plec, caci se revarsa zorile.” Dar Iacov a raspuns: „Nu Te voi lasa sa pleci pana nu ma vei binecuvanta.”
27. Omul acela i-a zis: „Cum iti este numele?” „Iacov”, a raspuns el.

6. Care au fost rezultatele imediate ale rugăciunii Anei? 1 Samuel 1,17.18

1 Samuel 1

17. Eli a luat din nou cuvantul si a zis: „Du-te in pace, si Dumnezeul lui Israel sa asculte rugaciunea pe care I-ai facut-o!”
18. Ea a zis: „Sa capete roaba ta trecere inaintea ta!” Si femeia a plecat. A mancat, si fata ei n-a mai fost aceeasi.

Deşi Dumnezeu nu răspunde întotdeauna imediat la rugăciunile noastre, atunci când ne vărsăm sufletul înaintea Lui, putem să fim siguri că El ne aude şi ne va răspunde (Psalmi 37,4) în modul şi momentul alese de El. Faptul acesta ne dă speranţă şi ne face să aşteptăm cu încredere să vedem felul cum va conduce Dumnezeu viitorul nostru.

Psalmi 37

4. Domnul sa-ti fie desfatarea, si El iti va da tot ce-ti doreste inima.

În 1 Samuel 1,11, Ana face o promisiune mare. Dacă Dumnezeu va auzi şi va răspunde la rugăciunea ei, dându-i un fiu, ea îl va înapoia lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, găsim mulţi oameni care Îi fac jurăminte lui Dumnezeu. De fapt, jurămintele sunt întâlnite adesea în legătură cu închinarea şi par să facă parte din aceeaşi categorie ca rugăciunea şi adorarea.

1 Samuel 1

11. Ea a facut o juruinta si a zis: „Doamne Dumnezeul ostirilor! Daca vei binevoi sa cauti spre intristarea roabei Tale, daca-Ti vei aduce aminte de mine si nu vei uita pe roaba Ta si daca vei da roabei Tale un copil de parte barbateasca, il voi inchina Domnului pentru toate zilele vietii lui, si brici nu va trece peste capul lui.”
Jurământul Anei este imens. Ea urma să renunţe la fiul sperat. Ce se va întâmpla cu poziţia ei ca soţie a lui Elcana? Care va fi statutul ei în familie?

Cât de des îţi verşi sufletului înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune? De ce este lucrul acesta atât de important pentru viaţa ta spirituală? Ce te reţine să faci lucrul acesta atât de des cât ar trebui? De ce nu-l faci acum? Cu siguranţă, ai nevoi dureroase şi apăsătoare. Cine nu are?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO