Cu prieteni ca aceştia…

3. Anei trebuie să-i fi fost destul de greu să trăiască sub presupusul blestem al lui Dumnezeu şi să simtă că viaţa ei nu are nicio valoare. Ce a mărit suferinţa ei? 1 Samuel 1,6.7

1 Samuel

6 Protivnica ei o înţepa dese ori, ca s’o facă să se mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.
7 Şi în toţi anii era aşa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plîngea şi nu mînca.

Oamenii care ne sunt cel mai aproape ştiu adesea cum să ne rănească cel mai tare. Nu este surprinzător că, din cauza „înţepăturilor” continue ale Peninei, viaţa Anei a ajuns plină de amărăciune. Textul biblic accentuează faptul că, an după an, se repeta aceeaşi poveste. Este interesant de observat că termenul ebraic care exprimă acţiunea rivalei Anei („o înţepa”, o provoca, o necăjea) este folosit în Vechiul Testament pentru a descrie păcatele grave care au provocat o reacţie directă a lui Dumnezeu (vezi Deuteronom 9,18; 31,29). Vorbele Peninei nu erau doar o remarcă uşoară şi întâmplătoare, ci păreau a fi o strategie, o acţiune premeditată şi conştientă, în scopul de a o provoca pe Ana să facă ceva nesăbuit. De fapt, Ana era singura ei rivală la dragostea lui Elcana (1 Samuel 1,5).

Deutoronom 9

18 M’am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănînc şi fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe cari le săvîrşiserăţi, făcînd ce este rău înaintea Domnului, ca să -L mîniaţi.

Deutoronom 31

29 Căci ştiu că după moartea mea vă veţi strica, şi vă veţi abate dela calea pe care v’am arătat -o; şi în cele din urmă vă va ajunge nenorocirea, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, pînă acolo încît să -L mîniaţi prin lucrul mînilor voastre„.

1 Samuel 1

5 Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă.

Deşi tachinările Peninei aveau scopul să rănească, probabil că loviturile cele mai dureroase vin de la aceia care nu au intenţia să rănească. Cine nu a fost făcut să se simtă mai rău, chiar într-o mare suferinţă, din cauza unor oameni bine intenţionaţi, care au spus din întâmplare ceva greşit?

4. Cireşte Iov 1 – 6. Prietenilor lui Iov le-a părut cu adevărat rău pentru experienţa prin care trecea el (vezi Iov 2,12.13). Totuşi, cum au făcut ei ca problema să fie şi mai dificilă pentru el? De ce acesta este exact modul în care nu ar trebui să reacţionăm la suferinţa altuia?

Iov 2

12 Ridicîndu-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plîns. Şi-au sfîşiat mantalele, şi au aruncat cu ţărînă în văzduh deasupra capetelor lor.
13 Şi au şezut pe pămînt lîngă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să -i spună o vorbă, căci vedeau cît de mare îi este durerea.

Pierderea proprietăţilor sau a oamenilor care ne sunt apropiaţi produce o durere adâncă. Boala sau anumite situaţii din viaţa noastră pot să pară descurajatoare şi să ne ducă la disperare. Uneori, neîmplinirea unor dorinţe adânci face să dispară din viaţa noastră orice speranţă. Lucrurile merg din rău în mai rău, când suntem nevoiţi să ne confruntăm nu numai cu durerea adâncă sau cu situaţiile rele, ci şi cu oameni care par să fie specialişti în a ne face viaţa insuportabilă. Combinaţia aceasta între visurile neîmplinite, tensiunile şi provocările continue au determinat-o pe Ana să strige către Domnul. Uneori, avem nevoie să-I spunem lui Dumnezeu durerea şi frustrările noastre cu un strigăt. Când ajungem la capătul puteri lor, suntem nevoiţi să căutăm răspunsurile în afara noastră.

Cum putem să-i încurajăm pe aceia care trec prin încercări şi nenorociri chiar acum? Ce ai vrea să facă oamenii pentru tine, dacă ai trece printr-o situaţie îngrozitoare? Oricare ar fi lucrul acesta, de ce să nu-l faci chiar tu pentru altcineva?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO