Legea este ceva păcătos?
Dacă Pavel vorbeşte despre întregul sistem instituit la Sinai, ce putem spune despre Romani 7,7, în care el menţionează special una dintre Cele Zece Porunci? Respinge faptul acesta poziţia adoptată înainte, şi anume că Pavel nu vorbeşte despre abolirea Celor Zece Porunci?
Romani 7
7 Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nici de cum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decît prin Lege. De pildă, n’aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: ,,Să nu pofteşti!„
Nu. Trebuie să reţinem că, pentru Pavel, Legea este întregul sistem introdus la Sinai, care conţinea şi Legea morală, dar nu se limita la aceasta. De aceea, Pavel a putut să citeze din ea, la fel cum putea să citeze din orice altă parte a sistemului iudaic pentru a-şi susţine ideea. Cu toate acestea, când sistemul s-a încheiat, la moartea lui Hristos, el nu a inclus şi Legea morală, care existase chiar înainte de Sinai şi există şi după Golgota.
3. Ce spune Pavel, în Romani 7,8-11, despre relaţia dintre Lege şi păcat?
Romani 7
8 Apoi păcatul a luat prilejul, şi a făcut să se nască în mine prin porunca tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.
9 Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar cînd a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.
10 Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi -a pricinuit moartea.
11 Pentrucă păcatul a luat prilejul prin ea m’a amăgit, şi prin însăş, porunca aceasta m’a lovit cu moartea .
Dumnezeu li S-a descoperit iudeilor, spunându-le detaliat ce este bine şi ce este rău în domeniul moral, civil, ceremonial şi sanitar. De asemenea, El le-a explicat pedepsele pentru călcarea diferitelor legi. Nesocotirea voinţei descoperite a lui Dumnezeu este definită aici ca fiind păcat.
Astfel, Pavel explică faptul că nu ar fi ştiut că a pofti este păcat, dacă „Legea” nu i-ar fi spus lucrul acesta. Păcatul este încălcarea voinţei descoperite a lui Dumnezeu, dar, când voinţa aceasta nu-i este cunoscută, omul nu poate şti că a păcătuit. Când află care este voia lui Dumnezeu, omul ajunge să recunoască faptul că este păcătos şi că se află sub condamnare şi moarte. În sensul acesta, omul moare.
În argumentaţia sa, Pavel încearcă să construiască un raţionament pentru a-i determina pe iudeii care venerau „Legea” să Îl înţeleagă pe Hristos ca fiind împlinirea ei. Legea a fost necesară, dar funcţia ei a fost limitată. Legea a avut scopul de a arăta nevoia de mântuire, dar nu a fost un mijloc de a obţine mântuirea.
„În relatarea experienţei sale, apostolul Pavel prezintă un adevăr important cu privire la lucrarea ce trebuie să aibă loc la convertire. El spune: ‘Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam’, adică el nu simţea nicio condamnare, ‘dar când a venit porunca’, deci când Legea lui Dumnezeu a fost impusă conştiinţei lui, ‘păcatul a înviat, şi eu am murit’. Atunci, el s-a văzut pe sine ca un păcătos condamnat de Legea divină. Observaţi că Pavel a fost cel ce a murit, nu Legea”. – Comentariile Ellen G. White, în Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, p. 1076
În ce sens ai „murit” faţă de Lege? În contextul acesta, cum poţi să înţelegi ce a făcut Isus pentru tine, prin faptul că ţi-a dat o viaţă nouă în El?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
