1. Ce ilustraţie foloseşte Pavel în Romani 7,1-6 pentru a le arăta cititorilor lui relaţia lor cu Legea şi care este ideea pe care o exprimă prin ilustraţia aceasta?

Romani 7

1 Nu ştiţi, fraţilor, -căci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea-că Legea are stăpînire asupra omului cîtă vreme trăieşte el?
2 Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cîtă vreme trăieşte el; dar dacă -i moare bărbatul, este deslegată de legea bărbatului ei.
3 Dacă deci, cînd îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă -i moare bărbatul, este deslegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.
4 Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celuice a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.
5 Căci, cînd trăiam supt firea noastră pămîntească, patimile păcatelor, aţîţate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.
6 Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi sîntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentruca să slujim lui Dumnezeu într’un duh nou, iar nu după vechea slovă.

În contextul de ansamblu al epistolei, Pavel se ocupă de sistemul de închinare instituit la Sinai, la care se referă adesea prin cuvântul Lege. Iudeilor le-a fost greu să înţeleagă că acest sistem, dat lor de Dumnezeu, trebuia să se încheie odată cu venirea lui Mesia. Acesta este subiectul pe care îl tratează Pavel, şi anume că credincioşii iudei încă nu erau pregătiţi să renunţe la ceva ce fusese o parte aşa de importantă a vieţii lor.

În esenţă, ilustraţia lui Pavel este aceasta: O femeie este căsătorită cu un bărbat. Legea o „leagă” de el atâta vreme cât el trăieşte. În timpul vieţii lui, ea nu se poate căsători cu un alt bărbat. Dar după ce el moare, ea este eliberată de legea care a legat-o de el (vers. 3).

2. Cum aplică Pavel ilustraţia legii căsătoriei la sistemul iudaismului? Romani 7,4.5

Romani 7

4 Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celuice a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.
5 Căci, cînd trăiam supt firea noastră pămîntească, patimile păcatelor, aţîţate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.

Aşa cum moartea soţului o eliberează pe femeie de legea care o lega de el, tot aşa moartea omului vechi, prin Hristos, îi eliberează pe iudei de legea pe care trebuiseră să o respecte până la venirea lui Mesia, care a adus jertfa către care arătau serviciile ceremoniale. Acum, iudeii erau liberi să se „recăsătorească”. Ei erau invitaţi să intre în legământul de căsătorie cu Mesia cel înviat şi să aducă roade pentru Dumnezeu. Ilustraţia aceasta a fost încă un mijloc pe care Pavel l-a folosit pentru a-i convinge pe iudei că erau liberi să abandoneze sistemul din vechime.

Din nou, având în vedere toate celelalte declaraţii ale lui Pavel şi ale Bibliei despre ascultarea de Cele Zece Porunci, nu este logic să afirmăm că Pavel le spune aici credincioşilor iudei că Cele Zece Porunci nu mai sunt obligatorii. În realitate, cei care folosesc textele acestea pentru a încerca să susţină ideea că Legea morală a fost anulată nu vor să susţină deloc această idee. Ce vor ei cu adevărat să susţină este doar că Sabatul zilei a şaptea a fost desfiinţat, nu şi restul Legii. A citi versetele aceasta ca pe o învăţătură care spune că porunca a patra a fost anulată sau că Sabatul a fost înlocuit cu duminica înseamnă a le da o altă semnificaţie decât aceea pe care a intenţionat autorul să le-o dea.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO