Hrana în timpurile Noului Testament

După cum am văzut în studiul de ieri, distincţia dintre hrana curată şi cea necurată a existat înainte de poporul evreu. Cu toate acestea, mulţi oameni susţin astăzi că, în Noul Testament, nu se mai face această distincţie şi că nu mai contează ce mâncăm.

Dacă ne gândim bine, ideea aceasta nu stă în picioare, întrucât hrana are un rol însemnat pentru sănătatea noastră. E greu de presupus că, în Noul Testament, nu ar exista nicio preocupare faţă de hrană, elementul esenţial pentru menţinerea sănătăţii.

4. Ce ne spune Pavel în 1 Timotei 4,1-5? Înseamnă aceasta că putem să mâncăm carne necurată?

1Timotei 4

1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni cari vorbesc minciuni, însemnaţi cu ferul roş în însuş cugetul lor.
3 Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe cari Dumnezeu le -a făcut ca să fie luate cu mulţămiri de către ceice cred şi cunosc adevărul.
4 Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţămiri;
5 pentrucă este sfinţit prin Cuvîntul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.

În context, Pavel abordează ereziile viitoare, care aveau să îi împiedice pe credincioşi să se bucure de două daruri pe care oamenii le-au primit de la Dumnezeu la creaţiune: hrana şi căsătoria. „Bucatele” amintite aici se referă la tot ce a făcut Dumnezeu ca să fie consumat de om. Nu înţelegem din cuvintele lui Pavel că alimentele necurate au fost făcute „ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul” (1 Tim. 4,3). Dacă am interpreta aşa cuvintele lui, atunci am putea mânca un şobolan „cu mulţumiri”?

În Epistolele sale către Romani şi Corinteni (Rom. 14; 1 Cor. 8,4-13; 10,25-28), Pavel vorbeşte despre practica larg răspândită între păgâni de a le aduce idolilor în dar carne de animale. Primii creştini se întrebau dacă nu cumva a mânca din carnea animalelor care fuseseră jertfite idolilor era un act de închinare păgână. Cei tari în credinţă nu credeau aceasta şi mâncau. Cei care nu aveau o credinţă atât de puternică mâncau numai legume, care nu erau închinate idolilor. Pavel i-a îndemnat pe cei tari în credinţă să nu-i dispreţuiască pe cei care mănâncă numai verdeţuri şi nici să nu-i judece pe cei care mănâncă „de toate”, adică tot ce este potrivit ca hrană.

Romani 14

1 Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoelnice.
2 Unul crede că poate să mănînce de toate; pe cînd altul, care este slab, nu mănîncă decît verdeţuri.
3 Cine mănîncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănîncă; şi cine nu mănîncă, să nu judece pe cine mănîncă, fiindcă Dumnezeu l -a primit.
4 Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpînului său; totuş, va sta în picioare, căci Domnul are putere să -l întărească pentru ca să stea.
5 Unul socoteşte o zi mai pe sus decît alta; pentru altul, toate zilele sînt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6 Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n’o face. Cine mănîncă, pentru Domnul mănîncă; pentrucă aduce mulţămiri lui Dumnezeu. Cine nu mănîncă, pentru Domnul nu mănîncă; şi aduce şi el mulţămiri lui Dumnezeu.
7 În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine.
8 Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi sîntem ai Domnului.
9 Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca să aibă stăpînire şi peste cei morţi şi peste cei vii.
10 Dar pentruce judeci tu pe fratele tău? Sau pentruce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
11 Fiindcă este scris: ,,Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.„
12 Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuş lui Dumnezeu.
13 Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
14 Eu ştiu şi sînt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, şi că un lucru nu este necurat de cît pentru cel ce crede că este necurat.
15 Dar dacă faci ca fratele tău să se mîhnească din pricina unei mîncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mîncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!
16 Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău.
17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mîncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfînt.
18 Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19 Aşa dar, să urmărim lucrurile, cari duc la pacea şi zidirea noastră.
20 Să nu nimiceşti, pentru o mîncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sînt curate. Totuş, a mînca din ele, cînd faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.
21 Bine este să nu mănînci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.
22 Încredinţarea pe care o ai, păstrează -o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osîndeşte singur în ce găseşte bine.
23 Dar cine se îndoieşte şi mănîncă, este osîndit, pentrucă nu mănîncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat.

1 Corinteni 8

4 Deci, cît despre mîncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic, şi că nu este decît un singur Dumnezeu.
5 Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi ,,dumnezei„, fie în cer, fie pe pămînt (cum şi sînt în adevăr mulţi ,,dumnezei„ şi mulţi ,,domni„),
6 totuş pentru noi nu este decît un singur Dumnezeu: Tatăl, dela care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sînt toate lucrurile şi prin El şi noi.
7 Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obicinuiţi pînă acum cu idolul, mănîncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat.
8 Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu cîştigăm nimic dacă mîncăm din ea, şi nu perdem nimic dacă nu mîncăm.
9 Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.
10 Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într’un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu -l va împinge pe el să mănînce din lucrurile jertfite idolilor?
11 Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele, pentru care a murit Hristos!
12 Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor, şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.
13 De aceea, dacă o mîncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mînca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.

1 Corinteni 10

25 Să mîncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
26 Căci ,,al Domnului este pămîntul şi tot ce cuprinde el.„
27 Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mîncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
28 Dar dacă vă spune cineva: ,,Lucrul acesta a fost jertfit idolilor„, să nu mîncaţi, din pricina celui ce v’a înştiinţat şi din pricina cugetului; căci ,,al Domnului este pămîntul şi tot ce cuprinde el.„

5. De ce Fapte 10 nu poate fi folosit ca argument că Noul Testament nu mai face distincţie între alimentele curate şi cele necurate? Vers. 28

Fapte 10

28 ,,Ştiţi„, le -a zis el, ,,că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi -a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.

Care este poziţia ta în ceea ce priveşte alimentaţia? Ce îmbunătăţiri ştii că ar trebui să faci în ceea ce mănânci, cum mănânci şi cât mănânci?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO