Nu am timp să mă odihnesc

Mulţi dintre noi trăim într-un mediu foarte tensionat, care ne impune un ritm rapid. Sunt atât de multe lucruri de făcut şi avem atât de puţin timp ca să le facem. Maica Tereza spunea: „Cred că astăzi lumea este pe dos şi suferă atât de mult, din cauză că în cămin şi în viaţa de familie există foarte puţină dragoste. Nu avem timp pentru copiii noştri, nu avem timp unul pentru altul. Nu avem timp să ne bucurăm unii de alţii.”

Adesea, dorinţa de a fi în frunte, de a face bani şi de a fi renumit domină totul până într-acolo, încât sunt sacrificate căsnicia, familia şi chiar sănătatea. Bineînţeles că munca asiduă, efortul şi lupta de a avea cele necesare pentru noi şi pentru familiile noastre sunt bune; Biblia nu are cuvinte de laudă pentru leneşi (Prov. 6,9; 13,4; 2 Tes. 3,10). Însă atunci când exagerăm în lucrurile bune, avem de suferit şi noi, şi cei dragi ai noştri. Întâlnim atât de des taţi care lucrează tot timpul şi care spun că fac lucrul acesta „pentru familie”. În cele din urmă, tocmai familia are de suferit din cauza absenţei excesive a tatălui.

Proverbe 6

9 Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău?

Proverbe 13

4 Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură.

2 Tesaloniceni 3

10 Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”

1. Care a fost intenţia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte munca, înainte de căderea omului în păcat? Geneza 2,15

Geneza 2

15 Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

Încă de la început, chiar înainte de căderea în păcat, intenţia lui Dumnezeu a fost ca oamenii să muncească şi, totodată, să se odihnească după ce muncesc. În mod special acum, când ne despart de Grădina Edenului mai multe mii de ani, trebuie să ne amintim că puterile trupului nostru sunt limitate şi, de aceea, odihna este vitală.

2. Ce ne spune Scriptura despre nevoia noastră de odihnă, indiferent de activitatea în care suntem implicaţi şi indiferent de importanţa ei? Marcu 6,30-32.45-46

Marcu 6

30 Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.
31 Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.
32 Au plecat, dar, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.
45 Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.
46 După ce Şi-a luat rămas bun de la norod, S-a dus pe munte ca să Se roage.

Isus Şi-a luat timp să Se odihnească împreună cu ucenicii Săi. El ştia că trupul are nevoie de timp ca să-şi recapete puterile. Şi noi avem nevoie zilnic de un timp de odihnă. În timp, privarea repetată de somn are ca efect scăderea capacităţii fizice şi emoţionale. Chiar dacă suntem tineri, sănătoşi şi puternici, corpul nostru are nevoie de odihnă, iar mai devreme sau mai târziu, stilul de viaţă necumpătat îşi va spune cuvântul.

Ce lucruri te motivează, te stimulează şi te determină să lucrezi mai mult? Indiferent cât de nobile şi de bune sunt acestea, trebuie să te întrebi dacă merită să-ţi pierzi sănătatea pentru ele.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO