Sabatul şi mediul

Cât de interesant este faptul că Dumnezeu a încheiat creaţiunea prin aducerea la existenţă a zilei de Sabat! Ce contrast: pe de o parte, toată lucrarea de creare a lumii: animalele, mările, iarba şi, în final, omul, iar pe de altă parte, actul final, actul odihnei.

2. Ce înţelegem din faptul că Dumnezeu „S-a odihnit” în ziua Sabatului? Geneza 2,2.3

Geneza 2

2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

Dumnezeu Însuşi, în calitatea Sa de Creator, a „păzit” ziua a şaptea. Iată care este adevărata origine a Sabatului. Indiferent de implicaţiile acestei idei, un lucru este cert: Sabatul zilei a şaptea a venit de la Dumnezeu cu mult înainte de apariţia evreilor ca naţiune şi popor.

Sabatul este o ocazie în care putem să ne îndreptăm toată atenţia spre Creator, spre dragostea şi grija Sa faţă de fiinţele pe care le-a creat. Fără Sabat, nu am reuşi să facem acest lucru. Prin ziua de odihnă, Dumnezeu a stabilit o limită pentru muncă, în pofida faptului că, la început, munca era relativ uşoară şi rodnică.

După intrarea păcatului în lume şi după ce munca a devenit mult mai obositoare şi mai dificilă (Gen. 3,17-19), delimitarea timpului destinat muncii şi chemarea de a ne aduce aminte de Creator au devenit şi mai importante. Ca aducere-aminte a creaţiunii, Sabatul ne ajută totodată să ne îndreptăm atenţia spre responsabilitatea noastră faţă de lumea creată.

Geneza 3

17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
18 spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

Odată cu trecerea timpului, semnificaţia adevărată a odihnei Sabatului s-a pierdut printre nenumăratele reguli şi prescripţii care au abătut mintea oamenilor de la adevărata lui semnificaţie şi valoare.

3. Care era concepţia lui Isus despre Sabat? Marcu 2,27.28; Marcu 3,4

Marcu 2

27 Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;
28 aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.”

Marcu 3

4 Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau.

Hristos i-a redat Sabatului semnificaţia dată de Dumnezeu la început. El a arătat că, din perspectiva lui Dumnezeu, Sabatul este o zi dedicată binefacerilor, înaintării Împărăţiei Sale şi slujirii celor în nevoie.

Cum ne ajută păzirea Sabatului să cunoaştem mai bine lumea creată, acest dar extraordinar? Cum ne ajută Sabatul să înţelegem mai bine obligaţia de a avea grijă de ea?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO