Unele teorii contemporane susţin că apariţia Pământului şi a vieţii nu ar fi altceva decât un accident, produsul întâmplător al unor forţe amorale care, într-o perioadă de timp îndelungată şi în mod neplanificat, au adus la existenţă Pământul şi viaţa de pe el. Dar Biblia prezintă total diferit originea noastră. Contrastul dintre modelul ateist susţinut de teoria evoluţiei şi relatarea creaţiunii din Geneza este evident. Aceste două concepţii sunt, în esenţă, incompatibile.

1. Cum a pregătit Dumnezeu calea pentru actul de încununare a creaţiunii – crearea bărbatului şi a femeii? Ce deosebire există între crearea omului şi crearea vegetaţiei şi a animalelor? Geneza 1; 2,1-7

Geneza 1

1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.
2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.
3 Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.
5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.
6 Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.”
7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
9 Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.
10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
11 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.
12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
13 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.
16 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul,
18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
19 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”
21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
22 Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.”
23 Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost.
25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”
27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”
29 Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.
30 Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.
31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Geneza 2

1 Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.
2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.
4 Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.
5 În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul.
6 Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.
7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

Să ne oprim o clipă la scena în care Dumnezeul Creator creează bărbatul şi femeia. Mai întâi, Îl modelează pe Adam din ţărână; vedem aici un Dumnezeu sculptor. Apoi, când totul este gata, El Se apleacă şi suflă în nările lui Adam suflarea de viaţă. Dumnezeu, Dătătorul vieţii, îl aduce la existenţă pe primul om. Ce tablou impresionant!

Dar lucrarea Sa nu ia sfârşit aici. El devine Dumnezeul-chirurg când ia o coastă din Adam şi o modelează pe Eva, partenera lui Adam şi mama neamului omenesc. Totodată, ea avea să stea lângă el în acest mediu desăvârşit (vezi Gen. 2,18-24). După aceea, Dumnezeu aşază aceste fiinţe nou-create într-un loc frumos şi minunat, pregătit dinainte pentru ele.

Geneza 2

18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
19 Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
20 Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.
21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
23 Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.”
24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.

Dumnezeu le-a oferit lui Adam şi Evei un ambient sănătos. Verdele odihnitor al frunzelor, coloritul florilor şi al fructelor – toate împreună formau pentru ei un cămin ideal. Domnul nu a dorit ca primii noştri părinţi să ducă o viaţă de lenevie. Ei trebuiau să muncească în grădină şi să aibă grijă de ea. În felul acesta, puteau găsi satisfacţie şi bucurie. Ei aveau să descopere mai multe despre Dumnezeu în ceea ce noi numim astăzi „cartea naturii”.

Revezi relatarea creaţiunii din Geneza 1 şi 2. În ce versete se găseşte ideea că noi, oamenii, trebuie să fim buni administratori ai planetei?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO