Slavă lui Dumnezeu, de la care primim toate binecuvântările!

Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Mat. 22,37.38; Rom. 12,1; Efes. 2,8.9; 5,2; Col. 3,13; 2 Tim. 1,9; 1 Ioan 4,10.

Sabat după-amiază

Text de memorizat: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!” (Psalmi 103,1)

Pe măsură ce telescopul Hubble explorează tot mai adânc universul, tainele creaţiunii devin tot mai mari. Dacă necuprinsul este greu de înţeles pentru mintea noastră limitată, cu cât mai greu de cuprins cu mintea trebuie să fie Creatorul universului, care – în mod necesar – este mai complex decât ceea ce a creat. Dacă nu putem înţelege universul, cum am putea să-L înţelegem pe deplin pe Acela care l-a făcut?

Ţofar din Naama îl întreabă pe Iov: „Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?” (Iov 11,7)

Răspunsul este evident: Nu, nu putem.

Ca şi cum aceasta n-ar fi fost de-ajuns, acelaşi Dumnezeu care a creat universul este Cel care, în persoana lui Isus Hristos, a purtat nu numai natura noastră omenească, ci şi păcatele noastre. Dumnezeul care a creat universul a suferit personal pedeapsa pentru nelegiuirile noastre, pentru ca noi să avem viaţa veşnică.

Ştiind acest mare adevăr, am putea să nu-L iubim pe Dumnezeu şi să nu-I aducem laudă şi închinarea noastră cea mai aleasă?

Ideea centrală: Aprecierea dragostei, a puterii şi a măreţiei Dumnezeului nostru ne determină să avem o atitudine de laudă chiar şi în situaţiile cele mai dificile.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO